Ștefan Scripcariu ICOANĂ În crucea cerului, steaua lacrimă de duh, fierbinte, din fânul din iesle, Pruncul întinde spre stea mânuțele Lui sfinte. Neclintiți, păstorii se leapădă de-ale zilei
POEZIE: Lidia Zadeh
BIBLIC
Rătăcitor prin lumi fără cuvinte
De legile cerești te-ai lepădat
Pe Dumnezeu și toate cele sfinte
În ani trecuți în goană le-ai uitat
Ai travestit durerea în concept
Când tinerețea fără de păcat
A fost purtată de părinți în piept
Și-n visul lor creștin neîntinat
Vrăjit de bogății din lumi bizare
N-ai observat icoanele din jur
Puterea lor creștină e-n altare
La care ne rugăm pios și pur
E hrana laitmotiv în vis născut
Cu pâinea hărăzită să cinstim
Enoriași flămânzi cu chip de lut
În cuget și în trup să îi hrănim
Ai retrăit păcate ancestrale
Când numele n-ai vrut să ți-l căiești
În vis amar urzit de astre goale
Prin falsele credințe rătăcești
CRUCEA de POET
Cărările-ți sunt arse în tăciuni
În urma ta rămân câteva șoapte
Ce se dezleagă printre rugăciuni
Pioase recitate-n miez de noapte
Când ziua plouă prohodind deșarte
Iubiri mai vechi ce te frământă iar
Doar eu respir silabe ce par moarte
Într-un verset al gândului hoinar
Lângă grădini cu florile orfane
Într-un castel pustiu imaginar
Cu geamurile sparte prin saloane
Zac fluturi morți uciși de-un vis amar
Incinerați în lustrele gravate
Desprinse din tavane de cristal
Sunt umbre peste ziduri condamnate
Printre oglinzi cu chip de vers regal
Iar eu ascunsă după storuri rupte
Privesc cu neputință în falset
Cum cerul se-oglindește-n lumi mărunte
Și duce-n spate crucea de poet