DIN MERSUL TRENULUI Aș putea fi cântecul privighetorii oarbe nicicând auzită de urechile înfundate ale nepăsării, în diminețile înourate când, oglinzile plâng. Peste câmpii
POEZIE: Luminița Drăgan
HALMYRIS
Vântul spulberă praful aspru al pietrelor mute,
Stuful uscat, nătâng peste lespedea neagră
Apără fresca ce-a înviat.
Mucenicii sunt vii peste veacuri
Priveghează tainic pentru noi toți
Potirul sfințit
Minunea-ntărind.