Nimeni nu face drumul la cer călăuzit de-o umbră Într-o biserică veche am văzut un sfânt el nu m-a văzut pe mine i-am pictat un ochi apoi pe celălalt acum mă vede și
POEZIE: Mihai Mandaj
LILIACUL
Cu deplină prospețime
Liliacul prinde floare
Și-și înalță brațe pline
În ghirlande către soare.
Din nectarul său se-mbată
Cu extaz îndrăgostiții.
Liliacul, bată-l vina,
Are duble investiții.
La migrenă, liliacul este leacul -
Uvertură la miracol în detaliu.
De vezi dorul pe alee și ai „focul”,
Dă-i „norocul” ce-i în floare.
De e mov sau de e alb,
Își apleacă creanga fină,
Cu miros îmbătător
Ruga mea el o alină.


