Ca toți să fie una Dacă dau timpul înapoi, Îmi amintesc că-n sat la noi, În anii grei, după război, Pe când eram păstor la oi, Deși erau multe nevoi, Toți consătenii erau una, Precum au fost
POEZIE: Mihai Mandaj
LILIACUL
Cu deplină prospețime
Liliacul prinde floare
Și-și înalță brațe pline
În ghirlande către soare.
Din nectarul său se-mbată
Cu extaz îndrăgostiții.
Liliacul, bată-l vina,
Are duble investiții.
La migrenă, liliacul este leacul -
Uvertură la miracol în detaliu.
De vezi dorul pe alee și ai „focul”,
Dă-i „norocul” ce-i în floare.
De e mov sau de e alb,
Își apleacă creanga fină,
Cu miros îmbătător
Ruga mea el o alină.


