Ștefan Scripcariu ICOANĂ În crucea cerului, steaua lacrimă de duh, fierbinte, din fânul din iesle, Pruncul întinde spre stea mânuțele Lui sfinte. Neclintiți, păstorii se leapădă de-ale zilei
23 Dec, 2024
POEZIE: OCTAVIAN MIHALCEA
NETERMINATĂ
Cine mai știe...
subliniez, chiar incit
la o imagine de ansamblu
dar se schimbă
cam multe acum
particularități, dorințe, orgolii
ai trimis parfumul sus
mai mult ca oricând
ne trebuie aerul sonor
totuși pătruns cu greutate
în lumea asta pe care o vedem
vom afla după
dincolo de șoc
am lacrimi în ochiul stâng
nu știu de ce...
ADUNĂRI TRECUTE
Metafore peste cântare grele
trebuia să fie ușor
să faci o pâine
pentru unii e vorba
de ceva terminal
contaminare neînțeleasă
forța încercuirilor variate
transformarea și siguranța
paradoxul din ce în ce mai grav
sensibilități adiacente
la poalele muntelui
HRUBĂ PENTRU SPECTACOL
Doar atunci - art nouveau
mersul câtorva lumi fatale
drama actelor ratate
spuneai că nu este finalul
să credem totuși
în aparența legilor
atașamentele apropie răni
lumea nu iubește
lumea nu înțelege
disec mai multe
inimi în peșteră
POTENȚIAL
Registrul genuin a trecut, desigur
astăzi, pârghiile sunt
un pic deteriorate
enigma cheamă simțiri acvatice
veleitățile deconectării
avem ferestre... lipsesc ferestre
himerele adoră oglinda
cred că vom fi alții
lângă moartea
mereu strălucitoare
