POEZIE: Simona Aretzu

ÎNCEPUTURILE EXISTENŢEI
(dintr-un jurnal de oameni mai vechi şi mai noi)

CE ESTE POEZIA?

mersul pe un drum lung şi dificil în care se împletesc viziuni mute
ce se îmbărbătează zi şi noapte să o ia de la capăt

se îmbracă, mănâncă, se duce la serviciu ca oamenii
speră într-un viitor mai bun cu salarii duble şi vacanţe peste ocean
se joacă de-a v-aţi ascunselea, de-a raţele şi vânătorii, frunza, adevăr sau provocare,
şotron, citeşte, se cultivă, mai aruncă un ochi pe tabletă sau pe mobil
pe facebook să vadă ce face unul, altul din curiozitate sau din plictiseală

se naşte o dată la nouă luni pe cale naturală
este mereu cu ochii-n patru când apar noutăţi
ce curg mereu invizibile în neştire.
o undă magică pe căile ascunse ale timpului

în care grijile o iau razna, bucuriile devin clipe, clipele devin impresii,
impresiile se schimbă în iluzii, iluziile cerşesc iubire, iubirea înoată în obstacole
timide, înalte de doi centimetri, poartă tocuri albastre, nervii se întind pe sârmă
gândurile se înăbuşă tomnatic.

o luptă continuă între viaţă şi moarte
o excrescenţă pe nasul fremătând în versuri crude
o imagine surdă în lume
o muscă în bătaia vântului pe creste
un munte vitreg în noapte
şi tot aşa
se cizelează fără oprire
într-un arc de triumf

ea este oarbă câteodată nu se suportă pe sine
face perfuzii cu bulion
într-o bucătărie,
într-o zi de sărbătoare
un mod de a face terapie
un crez solemn de speranţă în bunătate
o încredere în forţele proprii
o cădere într-un abis plin cu aripi în zbor neîncetat

ISTORII REGĂSITE

este minunat să fii mic
să laşi totul în grija părinţilor
să te joci tot timpul
să nu ştii când trece ziua
să deschizi gura la păpică
să ai baia pregătită
să te spele mami
să fie biberonul cu lapte gata
să visezi maşinuţe şi reni
să adormi cu ursul în braţe
să vorbeşti continuu şi mult
să-i bruiezi pe alţii
să te plimbi cu tricicleta prin casă
să-l aştepţi pe Moş Nicolae
cu toate ghetuţele la uşă
şi pe Moş Crăciun cu nerăbdare
viaţa merită să fie trăită

AZI ESTE MÂINE

Mihăiţă şi Paul nu se plictisesc îşi găsesc mereu de joacă
se uită împreună la desene animate, la Wally Kazam, o creatură
verde, moţată şi sprintenă, care se scălămbăie în fel şi chip
ţinând neîntrerupt în priză copii de 2 ani şi jumătate,
şi de care băiatul râde şi face zgoande, dansează în oglindă
căţărat pe un cerb roşu cu pete verzi fără coadă şi fără nas.
înainte de somnul de după-amiază Mihăiţă îl ciupeşte pe tati
îi perie podoaba capilară şi încă puţin inteligenţa, vorbesc
neîncetat limbi străine, dar în româneşte,
despre usu din podole (pădure) care şi-a uptu (rupt) coada
despre cufiţa oşie a podole a bunica
apoi îl gâdi (gâdilă) cu gingăşie
îi spune tati nani, semn că audienţa a luat sfârşit