Măsuri de reducere a abandonului şcolar

Rata de părăsire timpurie a şcolii era, în 2013, 17,3%, abandonul şcolar fiind înregistrat în special în rândul copiilor din mediul rural cu o situaţie financiară precară. Strategia Ministerului Educaţiei, care şi-a propus un obiectiv de reducere a abandonului cu 6 procente pentru 2020, include măsuri de prevenire, intervenţie şi compensare, în special pentru copiii şi adolescenţii cu vârste între 11 şi 17 ani.

Rata de părăsire timpurie a şcolii era în anul 2013 17,3%, iar procentul este unul extrem de semnificativ în rândul tinerilor săraci din mediul rural al căror acces la învăţământul secundar superior şi postsecundar este limitat. Iar acest lucru duce, implicit, la o influenţare importantă în ceea ce priveşte integrarea acestei categorii în piaţa muncii. În proiectul publicat de MEN, părăsirea timpurie a şcolii (PTS) este definită în România ca procentul tinerilor cu vârste cuprinse între 18 şi 24 de ani care au finalizat cel puţin nivelul secundar inferior (echivalentul clasei a opta) şi care nu mai urmează nici o altă formă de şcolarizare sau formare profesională. „Părăsirea timpurie a şcolii este un factor major, care contribuie la excluziunea socială ulterioară în viaţă. Tinerii care părăsesc prematur şcoala sunt mai predispuşi riscului asociat şomajului sau celui de a câştiga mai puţin odată ce găsesc un loc de muncă. Estimările legate de competenţe necesare în Europa sugerează că, pe viitor, doar 1 din 10 locuri de muncă va putea fi accesat de o persoană care a părăsit timpuriu şcoala. Iar această problemă generează o serie de costuri publice şi sociale, sub forma unor venituri şi a unei creşteri economice mai mici, a unor venituri fiscale mai reduse şi a unor costuri mai ridicate pentru serviciile publice, cum sunt cele din sănătate, justiţie şi plata prestaţiilor sociale“, se arată în proiect.

Specialiştii din cadrul MEN susţin că părăsirea timpurie a şcolii este explicată, parţial, de ratele abandonului şcolar. Nu mai puţin de 12 mii de elevi din învăţământul primar şi peste 28 de mii de gimnaziu părăsesc sistemul de învăţământ în fiecare an.

Luând în considerare aceste aspecte, Ministerul Educaţiei Naţionale a elaborat o strategie pentru următorii 6 ani de reducere cu până la 11,3% a părăsirii timpurie a şcolii.

Strategia publicată de MEN, care respectă recomandările Consiliului European, presupune combinarea măsurilor de prevenire cu cele de intervenţie şi compensare. Se va pune accent pe intervenţiile la nivelul şcolilor şi al elevilor cu ajutorul actorilor sociali ce ar putea influenţa pozitiv, respectiv cadre didactice, directori de şcoală, consilieri şi mediatori, părinţi, asistenţi sociali, instructori şi tutori din cadrul companiilor, ONG-uri şi membrii comunităţilor.

Astfel, specialiştii din cadrul MEN propun o strategie pentru reducerea părăsirii timpurii a şcolii „sprijinită“ pe patru piloni şi şase programe reprezentative, care „să asigure accesul fiecărui copil la o formă de învăţământ sau formare profesională, cel puţin până la vârsta de 16 ani şi absolvirea clasei a 10-a“.

Sunt incluse programe de protecţie socială, cum ar fi „Laptele şi cornul“, rechizite gratuite, bani pentru liceu, burse lunare pentru elevii din învăţământul profesional şi tehnic, venitul minim garantat, alocaţia familială complementară.

Astfel, autorităţile propun, între alte măsuri, şi un sprijin financiar suplimentar pentru copiii în situaţie de risc şi familiile lor, prin transfer condiţionat de bani, costuri de transport sau rechizite „pentru a îndepărta obstacolele în calea unei rate mai mari de înscriere“. Sunt propuse scheme de grant şcoală - comunitate, proiecte mici inovatoare cu implicarea comunităţii, a ONG-urilor locale şi a asociaţiilor părinţi/cadre didactice pentru romi, zonele rurale şi comunităţile dezavantajate. Totodată, vor fi încurajaţi şi cursanţii adulţi prin programele de tip „A doua şansă“, prin intermediul cărora să fie oferite vouchere, servicii îngrijire-supraveghere copii sau orar flexibil.

De asemenea, MEN propune elaborarea unui sistem de integrare a maiştrilor la clasă şi la predarea în atelierele de lucru şcolare ce ar urma să fie înfiinţate pentru educaţia şi formarea elevilor din învăţământul tehnic.

Strategia mai presupune şi formarea specializată pentru profesorii din preşcolar şi puericultori pe nevoile specifice ale copiilor sub 6 ani, în special în cazul celor care lucrează cu romi sau alte grupuri dezavantajate. (Oana Nistor)