60 de ani de slujire diaconească, 50 de ani la Catedrala patriarhală

Printre slujitorii Catedralei patriarhale din Bucureşti în cea de-a doua jumătate a veacului al XX-lea s-a numărat şi arhidiaconul Evghenie Dascălu.

A văzut lumina zilei la 5 februarie 1911 în com. Mărgineni, raionul Piatra-Neamţ, regiunea Bacău, din părinţii Mihai - cântăreţ bisericesc, şi Maria. A urmat şcoala primară în satul natal între anii 1918-1924, iar mai târziu Şcoala de cântăreţi la Mănăstirea Căldăruşani, Seminarul Monahal la Mănăstirea Cernica şi Secţiunea de muzică religioasă de pe lângă Conservatorul Regal de Muzică şi Artă Dramatică din Bucureşti (primii ani în perioada 1936-1937, 1939-1940, 1940-1941, încheind în anul 1946-1947). Printre marii profesori de la Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică din Bucureşti amintim pe: I. Chirescu, C. Brăiloiu, P. Constantinescu, Dimitrie Cutava, V. Popovici şi alţii. Studiile muzicale au fost asimilate cu licenţa în teologie prin Decizia nr. 6327 a Administraţiei Arhiepiscopiei Bucureştilor.

A simţit chemare pentru viaţa monahală, îndreptându-şi paşii spre Mănăstirea Neamţ, care avea atunci câteva sute de vieţuitori. După perioada de noviciat a fost tuns în monahism în anul 1934 de către PS Nicodim Munteanu, stareţul Mănăstirii Neamţ, mai târziu mitropolit şi patriarh, iar la 20 octombrie 1935 a fost hirotonit ierodiacon la Catedrala mitropolitană din Iaşi de către episcopul Grigorie Botoşăneanul, vicarul mitropoliei.

Între anii 1937 şi 1940 a funcţionat ca ierodiacon la Episcopia Argeşului, unde păstorea vlădica Grigorie Leu, ulterior episcop de Huşi. În perioada 1 aprilie - 1 octombrie 1940 a fost numit profesor la Seminarul de cântăreţi bisericeşti care funcţiona la Mănăstirea Căldăruşani.

Prin Decizia nr. 31825/1940 a fost numit cântăreţ la Catedrala patriarhală din Bucureşti, iar prin Decizia nr. 4954/1947 a fost aprobat în postul de diacon, de către fostul său stareţ de la Mănăstirea Neamţ, între timp ajuns patriarh al României, Nicodim Munteanu.

Între anii 1943 şi 1955 a funcţionat în Corul Radiodifuziunii Române. La 1 august 1956, cu aprobarea patriarhului Justinian Marina, a susţinut la Opera de Stat din Bucureşti un examen în urma căruia a fost admis în Corala Operei de Stat, ca artist liric, corist.

Unul dintre fraţii săi, Mircea Dascălu, a fost apreciat cântăreţ bisericesc şi dirijor de cor la Biserica "Sfântul Gheorghe" - cartier Griviţa, Bucureşti.

Pentru calităţile vocale deosebite şi îndelungata slujire ca diacon a fost răsplătit de patriarhul Justinian Marina cu rangul de arhidiacon, fiind hirotesit la 22 iulie 1956 de către episcopul-vicar patriarhal Teoctist Botoşăneanul, în Catedrala patriarhală din Bucureşti. Prin Decizia nr. 20392/1977 a Centrului Eparhial Bucureşti i se aducea la cunoştinţă că, deşi era pensionat, putea funcţiona cu dreptul de cumul în funcţia de arhidiacon la Catedrala patriarhală din Bucureşti.

După plecarea arhim. Justinian Dalea ca misionar în SUA, arhidiaconul Evghenie Dascălu a fost numit (provizoriu) eclesiarh al Catedralei patriarhale de către patriarhul Justinian Marina. A rămas în această funcţie până în 1988, când a predat inventarul arhimandritului Grichentie Damian, retrăgându-se apoi din activitatea administrativă.

S-a remarcat în mod deosebit printr-o preocupare specială pentru muzică şi cântare bisericească. A fost înzestrat cu voce bună, de tenor prim, care "urca până în înălţimile cerului" (după cum frumos spunea părintele profesor Gh. Drăgulin - care l-a ascultat de multe ori). Îl însoţea adeseori pe patriarhul Justinian la slujirile arhiereşti pe care le săvârşea în marile biserici bucureştene (paraclise patriarhale) Sfântul Spiridon-Nou, Domniţa Bălaşa, Sfântul Elefterie ş.a. A fost implicat în desfăşurarea unor evenimente solemne bisericeşti, cum au fost canonizarea unor sfinţi români şi generalizarea cultului sfinţilor cu moaşte în ţara noastră. A făcut parte din marile soboare care au oficiat la Catedrală sau la Paraclisul Sfântul Spiridon-Nou cu prilejul vizitelor unor delegaţii ale Bisericilor Ortodoxe surori. Deşi vocea sa avea o tonalitate uşor zgomotoasă, a fost vreme de 60 de ani un cunoscut şi bun diacon (ultimii 40 de ani arhidiacon). În ceasurile libere s-a ocupat de muzică, a compus diferite texte armonizate (aranjate pentru cor mixt), printre care şi o variantă a Liturghiei pentru cor mixt. O parte din aceste partituri (compoziţii muzicale) au fost publicate în revista "Glasul Bisericii" din anul 1974 (nr. 11-12), respectiv 1978 (nr. 1-2). Alte creaţii au rămas în manuscris, mărturisind preocuparea acestuia pentru frumuseţea cântărilor şi a armoniei celeste. Aplecat spre muzica bisericească, cânta împreună cu alţi diaconi la strana Catedralei patriarhale, la Vecernii şi Sfinte Liturghii, mai ales în timpul Postului Mare, rămânând celebră executarea cântării "Doamne, femeia ceea ce căzuse…".

În acelaşi domeniu rămân grăitoare numeroasele concerte susţinute în ţară şi străinătate în cadrul Corului Radiodifuziunii Române, precum şi al Coralei Operei de Stat din Bucureşti.

Ultimii ani ai vieţii au fost marcaţi de suferinţă şi încercările bătrâneţilor. Slujea uneori la Biserica Sfântul Ilie - Rahova, unde era paroh părintele Mihai Hau, care-i fusese ucenic întru ale diaconiei la Catedrala patriarhală.

A trecut la cele veşnice în luna octombrie 1995, chiar la pomenirea Cuviosului Dimitrie cel Nou, căruia i-a slujit şi cântat vreme îndelungată. A fost prohodit la Biserica Sfântul Ilie - Rahova de către soborul Catedralei patriarhale împreună cu arhimandriţii Sofian Boghiu, Grigorie Băbuş şi Grichentie Damian (venit în acele zile de la Mănăstirea Secu, unde se retrăsese la pensie). A fost îngropat la Cimitirul Bellu Evanghelic, unde avea loc de veci. Am căutat mult într-o zi mormântul său aflat într-o margine de cimitir şi am regretat că la căpătâi nu era o candelă aprinsă şi nici flori proaspete. Încă o dată înţeleg că toate-s amăgire în astă lume şi drumul nostru trebuie să aibă o ţintă precisă dincolo de cele care ne leagă de efemer.