Anul jubileu

Febra cumpărării terenurilor arabile în România nu a început încă. Nu ştim ce se va întâmpla în anii următori cu pământul României, dar îmi vine în minte anul jubileu din tradiţia iudaică. V-aţi gândit vreodată cum procedau oamenii acum 2.000-3.000 de ani în urmă? După ce legi se ghidau? Doar şi atunci, ca şi azi de fapt, unii acumulau averi cumpărând tot ce le stătea în cale. Întoarcerea la prescripţiile Vechiului Testament, deşi ar părea la prima vedere un regres, pune incontestabil stavilă lăcomiei şi abuzurilor care aveau consecinţe incalculabile pentru cei care stăteau mai slab financiar.

Conform cărţilor Pentateuhului, în al cincizecilea an trebuia să înapoiezi pământul pe care-l cumpărasei de la cel sărac şi nevoiaş. În cazul ăsta, nu era o afacere să faci comerţ, adică să aduni pământ cu toptanul. Fiindcă nu te puteai bucura prea mult timp de el. Dar dacă Dumnezeu dăduse Legea aceasta prin Moise, nu aveai ce face. Cu Dumnezeu nu poţi să te târguieşti.

Să aruncăm un ochi prin cărţile Leviticului şi Ieşirii să vedem ce spun ele despre pământ în general şi relaţiile oamenilor vizavi de acesta. „Ogoarele dimprejurul oraşelor nu pot fi vândute fiindcă acestea le sunt moştenire veşnică. Dacă fratele tău va scăpăta şi nu va putea să ţină pasul cu tine, ajută-l ca pe un străin ca să trăiască şi el pe lângă tine. Să nu iei de la el nici camătă, nici mai mult decât ai dat, ci să te temi de Dumnezeul tău (Ieşire 22, 25).

Veţi sfinţi anul al cincizecilea şi-n toată ţara voastră veţi vesti eliberare pentru toţi cei ce locuiesc aici. În anul jubileu se va întoarce fiecare la moşia sa şi la familia sa“ (Levitic, capitolul 19).