Arhimandritul Valerie Neculăeasa sau chipul făptuirii binelui

Se aude tainic, pe în­se­rat şi în ceasurile de linişte, un cântec al amintirilor şi un ecou al faptelor săvârşite când­va, în vremea urcuşului pământean al oamenilor către Îm­pă­ră­ţia cerurilor.

Aceste aduceri aminte constituie, pentru cei interesaţi, iz­voa­re cu apă limpede din care se poate ostoi setea la vreme de tre­buinţă ori secetă duhovnicească.

M-am bucurat mult să aflu că un consătean de-al meu, dintr-o altă generaţie, a fost undeva, la jumătatea veacului al XX-lea, preot slujitor la Catedrala patriarhală din Bucureşti. Am aflat acest lucru din scrierile fostei stareţe a Mănăstirii Agapia, stavrofora Eustochia Ciucanu, dar şi din mărturisirea nepoţilor părintelui Valerie, care locuiesc în Fălticeni, în special a domnului Dumitru Neculăeasa, economist, scriitor şi fost deţinut politic.

Am întrebat nenumărate persoane, am consultat informaţii din surse diferite, uneori contradictorii, am bătut din nou în poarta Mănăstirii Agapia, am căutat în arhive şi istorii mai vechi, ori am ascultat ultimii mar­tori care mai pot spune câte ceva.

Mi-am amintit apoi că, într-o zi, fostul mare eclesiarh al Ca­te­dralei mitropolitane din Iaşi, arhimandritul Partenie Apetrei, mult prea aspru în aprecieri, spu­nea despre arhimandritul Valerie Neculăeasa că a fost un om deosebit de bun. Cuvântul de­o­sebit nu-i folosit con­ven­ţio­nal, ci subliniază un adevăr care pur şi simplu trebuia amintit.

Am reuşit cu greu, poate că nu în mod exhaustiv, să în­cro­pesc o biografie a părintelui ar­hi­man­drit Valerie Neculăeasa. Motivele care m-au determinat să purced la acest demers au fost multiple, iar la o simplă e­numerare ar trebui amintit faptul că părintele s-a numărat prin­tre slujitorii Catedralei patriarhale din Bucureşti, a fost apoi stareţ al mai multor mă­năs­tiri, o adevărată pildă de bună­tate, iar în plan subiectiv, în ceea ce mă priveşte, doresc să subliniez că avem obârşiile în acelaşi loc.

Părintele Valerie Ne­cu­lă­easa s-a născut la 8 iunie 1898 în comuna Rădăşeni, satul Lă­mă­şeni, din fostul judeţ Baia, astăzi judeţul Suceava, ţinut al li­ve­zi­lor nesfârşite şi al frumuseţilor de poveste. Părinţii săi, Ioan şi Magdalena Ne­cu­lăeasa, gospodari harnici şi creştini evlavioşi, s-au îngrijit cu atenţie de educaţia celor cinci copii, insuflându-le dra­gos­tea şi respectul faţă de cre­dinţa ortodoxă şi tradiţiile bi­sericeşti.

La botez a primit numele A­pos­to­lului Neamurilor, Pavel, care i-a fost mereu pildă de au­ten­tică şi jertfelnică vieţuire creş­tină, misionară şi filocalică. Ar­himandritul Clement Ma­te­es­cu, fratele mamei sale, l-a po­vă­ţuit încă din anii copilăriei şi l-a îndrumat să aleagă calea mo­nahismului (mănăstirii).

Iubirea Bisericii, învăţătura creştină şi respectul pentru alţii, dobândite în familie, i-au determinat pe trei dintre copiii familiei Neculăeasa să urmeze calea nevoinţelor monahale. Astfel, tânărul Pavel şi fratele său Gheor­ghe, devenit mai târziu ieromonahul Mina, s-au închinoviat în voievodala Mănăstire Slatina, iar sora lor, monahia Ne­onila, a făcut parte din numeroasa obşte a Mănăstirii Aga­pia, unde a intrat din tinereţe. Era pioasă şi gata oricând să-i ajute pe cei necăjiţi.

Un frate de-al părintelui Va­le­riu, Gheorghe (născut la 13 a­pri­lie 1905), a urmat şcoala ge­nerală în satul natal şi a în­de­pli­nit serviciul militar în Ba­sa­ra­bia, la Floreşti, jud. Soroca. În anul 1932 a intrat ca frate în Mă­năstirea Slatina, fiind că­lu­gă­rit doi ani mai târziu, la 12 decembrie 1934, de către proto­singhelul Valerie Neculăeasa, având naş pe protosinghelul Calistru Haidamac, primind numele Mina. A fost hirotonit ierodiacon în Catedrala mitropolitană din Iaşi, la 11 ianuarie 1936, de către arhiereul Grigore Leu, şi ieromonah de episcopul-vicar Valerie Moglan Boto­şă­nea­nul. S-a aflat şi el în ascultarea Episcopului Armatei, Partenie Ciopron (1939-1944). A fost preot misionar în câteva parohii din Protopopiatul Huedin, jud. Cluj, unde a construit din te­me­lii o frumoasă biserică la Lu­puş­teşti (1954-1959). A mai vieţuit la mănăstirile Putna, Râşca, Schitul Vovidenia şi Neamţ, la cele din urmă un deceniu (1972-1982). A trecut la cele veşnice în seara de 5 spre 6 noiembrie 1982, fiind înmormântat în ci­mi­tirul Mănăstirii Neamţ.

Tatăl monahilor Valerie şi Mina, precum şi al monahiei Ne­o­nila şi al altor doi fraţi, Du­mi­tru şi Mihai, spre sfârşitul vieţii s-a călugărit şi el la Mănăstirea Slatina, schimbându-i-se numele din Ioan în Iosif. A trecut la cele veşnice în 1948, la vârsta de 81 de ani.

Un alt frate al celor trei mo­nahi, învăţătorul Mihai Ne­cu­lă­easa, era preocupat de istoria ţinutului Fălticenilor în general şi a Rădăşenilor în special, de la el rămânând strădanii şi măr­tu­rii preţioase, parte din ele ti­pă­rite, celelalte păstrate în manuscris.

Cel de-al cincilea frate, Du­mi­tru Neculăeasa, a urmat o şcoală de contabilitate în Făl­ti­ceni, s-a stabilit în târgul de pe Şomuz, aproape de obârşia sa şi a avut cinci copii, trei băieţi şi două fete.

Arhimandritul Valerie a urmat şcoala primară în satul natal, după care a absolvit cursu­ri­le unei Şcoli practice de contabi­li­tate şi educaţie cooperatistă din Fălticeni, între anii 1917-1918. Dorind mai apoi să ur­me­ze calea slujirii lui Dumnezeu, a urmat Şcoala de cântăreţi bi­se­riceşti din Mănăstirea Slatina. Pentru o perioadă a fost, în anul 1916, cântăreţ bisericesc (das­căl) la Văleni, Mălini, iar după absol­vi­rea Şcolii de contabili revine la Mălini ca dascăl şi contabil. Terminând serviciul militar, în anul 1921, a intrat în viaţa monahală.

Fiind primit în Mănăstirea Slatina, a parcurs cu ascultare şi smerenie perioada noviciatului sau a ispitirii duhovniceşti (ca­no­nice), iar superiorii săi au considerat că întruneşte condiţiile pentru a fi tuns în monahism, primind astfel chipul cel în­ge­resc la 12 decembrie 1921. Pe lân­gă făgăduinţele făcute, tâ­nă­ru­lui monah i s-au mai în­cre­din­ţat atât înaltele idealuri ale sfin­ţe­niei, cât şi numele nou al sfântului mucenic Valerie, care avea să-i fie alături, prin mijlocirile la Tronul Slavei, dar şi prin exemplul vieţii sale, în ispitele şi încercările vieţii.

Înzestrat de Dumnezeu cu belşug de daruri, printre care şi cel al psalmodierii frumoase, a fost chemat la măreaţa catedra­lă din Iaşi, unde a fost hirotonit ierodiacon la 10 februarie 1922, iar la 25 iulie 1923 ieromonah.

Cunoscându-i-se şi abilităţile administrative susţinute atât de studiile de contabilitate, cât şi de simţul gospodăresc nativ, în anul 1922 a fost numit director al Tipografiei Mitropolitane de la Mănăstirea Neamţ. A rămas în această ascultare mai mulţi ani, perioadă în care a demonstrat entuziasm, competenţă şi responsabilitate în misiunea în­cre­dinţată de mitropolitul Pi­men Georgescu al Moldovei şi Sucevei. În timpul activităţii sale la Tipografia Mitropolitană, s-au publicat mai multe lucrări teologice şi nu numai, dintre care amintim: Ce să crezi şi cum să trăieşti? Adică sâmburele cre­dinţei şi moralei creştine - Nicodim Munteanu (1923), Jos beţia - Nicodim Munteanu (1923), Epistolie către creştinii ortodocşi - Nicodim Munteanu (1923), Despre ierarhia Bisericii - Nicodim Munteanu (1923), Viaţa Sfintei Parascheva - Gurie Arhiepiscop (1923), Călăuza Mă­năstirii Neamţ - Gurie Ar­hi­e­pis­cop (1923), Urmarea lui Hristos - Gurie Arhiepiscop (1923), Ce să crezi şi cum să trăieşti? Adică sâmburele cre­din­ţei şi moralei creştine - Nicodim Munteanu (1924), Crâş­ma trează - Nicodim Mun­teanu (1924), Din Vieţile Sfin­ţi­lor. 1 ianuarie: Tăierea împrejur; Sfântul Vasile; Anul nou - Nicodim Munteanu (1924), Noul Testament - Evanghelia Matei - Nicodim Munteanu (1924), Noul Testament - Marcu - Nicodim Mun­teanu (1924), Noul Tes­ta­ment - Luca - Nicodim Mun­tea­nu (1924), Noul Testament - Nicodim Munteanu (1924), Mă­ră­şeşti, locul biruinţei - Pimen Mitropolitul (1924), Cultul e­ro­i­lor - D. Furtună (1924), Ad­ven­tis­mul şi dreapta credinţă - M. Călugăreanu (1924), Ştefan cel Mare şi Sfânt. Istorisiri şi cântece populare. Ediţia a III-a - G. Teodorescu Kirileanu (1924), Cu ce trăiesc oamenii - Nicodim Mun­teanu, traducere după Tols­toi (1925), Poezii religioase - Tiron Leca (1925), Carte de ru­gă­ciuni - Episcop Visarion (1925), Unde mergem? - Mi­tro­politul Pimen (1925), Paraclisul Maicii Domnului - Mitropolitul Pimen (1925), Acatistul Sfintei Parascheva - Mitropolitul Pimen (1925), Pentru vizitatorii mă­năs­tirilor - Damian Stănoiu (1925), Catehismul creştin ortodox (traducere) - I. Ţincoca (1925), Mănăstirea Neamţului. Viaţa călugărească şi munca pentru cultură - N. Iorga (1925), Contribuţii la dezlegarea proble­melor valutare şi economice - I. C. Karadja (1925), Re­gu­la­men­tul seminarului monahal din Sfânta Mănăstire Neamţ - I. C. Karadja (1925), Călăuza creş­ti­nului în biserică sau cum se cuvine să stea creştinul în bi­se­rică la slujba Sfintei Liturghii - Nicodim Munteanu (1926), Sfân­­tul Nicolae - Nicodim Mun­tea­nu (1926), Sfântul Ioan Gură de Aur - Nicodim Munteanu (1926), Carte de rugăciuni - Ni­co­dim Munteanu (1926), Sfântul Ioan Bogoslovul - Ieromonah Ieronim (1926), Şedinţa festivă de la Iaşi a Sfântului Sinod în amintirea Soborului de la Ni­ceea - C. Dron (1926), Cu ce tră­iesc oamenii (traducere) - Ni­co­dim Munteanu (1927), Mielul lui Dumnezeu - Nicodim Munteanu (1927), Religia şi morala pot fi înlocuite prin filosofie şi ştiinţă? (traducere) - Nicodim Munteanu (1927), Calendarul sătenilor pe anul 1927 - P. Gheorgheasa şi G. T. Kirileanu (1927), Paraclisul Maicii Domnului (1927), Aca­tistul Maicii Domnului (1927), Urmarea lui Hristos (1927), Pepiniera de pomi roditori în plantaţiile definitive - V. Lo­vi­nescu (1927), Cultura mărului - V. Lovinescu (1927), Pentru ce suntem şi vrem să rămânem creştini - Valeriu Iordăchescu (1927), Istoria Sfintei Monastiri Neamţu în timpul marelui răz­boiu 1916-1918 - Meletie Ni­cuţă (1927),Viaţa Sfântului Grigorie Teologul - Nicodim Munteanu (1928), Calendarul sătenilor pe anul 1928 - P. Gheorgheasa (1928), Cărticică de poezii patristice - I. Tiron (1928), Că­lă­u­za, cunoaşterea şi combaterea sectelor - Mina Prodan (1928), Regulile vieţii pustniceşti - Dumitru Mihalache (1928), Sfa­tul către cei ce se mărturisesc - Dumitru Mihalache (1928), O vizită la Mănăstirea Neamţ şi Secu - N. Hodoroabă (1928), Viaţa Sfântului Antonie cel Mare - Arhimandrit Meletie (1928). (va urma)