Armenii, un popor cu istorie zbuciumată

Cu ocazia vizitei pastorale la bisericile armene din Iaşi în perioada 25-27 februarie, arhimandritul Datev Hagopian, întâistătătorul Eparhiei Armene din România, s-a întâlnit şi cu episcopul romano-catolic de Iaşi. Vizita a constituit un prilej de a înţelege mai mult istoria zbuciumată a creştinilor armeni.

Armenii au devenit creştini între anii 299 şi 301, prin predicarea Sfântului Grigore Luminătorul (260-326). Conform tradiţiei, pe teritoriile armene, creştinismul a pătruns mai devreme prin apostolii Tadeu şi Bartolomeu. În anul 301 creştinismul a fost decretat religie de stat. Centrul spiritual este la Ecimiadzin (Armenia Mare), unde îşi are sediul patriarhul suprem (catolicos). În decursul istoriei s-au format trei patriarhii autonome care au în fruntea lor un catolicos, patriarhul din Armenia având un primat de onoare: Sis (1295), în Cilicia (Armenia Mică, azi în Liban), Ierusalim (1311) şi Constantinopol (1461).

Prigoniţi în cursul istoriei, armenii s-au răspândit în Europa, fiind cunoscuţi ca buni negustori, diplomaţi, meşteşugari, manufacturieri şi agricultori. Astăzi, în lume sunt 3.500.000 de armeni ortodocşi sau gregorieni şi 110.000 de armeni catolici.

Pe teritoriul României, armenii s-au aşezat începând din secolele X-XII. Cucerirea repetată a oraşului Ani (1060, 1064, 1239, 1299, 1342), precum şi cutremurul din 1313 care, dus la dărâmarea cetăţii au făcut ca armenii să emigreze masiv spre Cilicia, Polonia, Crimeea, Polonia şi Moldova. Apoi au venit şi alţii în Moldova şi Muntenia din oraşele mediteraneene care plecau din calea turcilor şi a tătarilor. La sfârşitul secolului al XIV-lea şi începutul secolului al XV-lea, numărul armenilor din Moldova a crescut, astfel că în anul 1401 Alexandru cel Bun înfiinţează o Episcopie Armeană la Suceava, unde aveau deja cinci biserici. Episcopul avea în grijă credincioşii din Dorohoi, Botoşani, Galaţi, Vaslui etc.

Cea mai veche biserică este cea construită în 1350 la Botoşani, pe temeliile alteia mai vechi. Biserica din Iaşi (resfinţită la 26 octombrie 2008) este atestată în 1395. Se spune că Biserica Bărăţia din Bucureşti a fost construită de armenii catolici şi ortodocşi începând cu 1629, rămasă apoi franciscanilor observanţi.

Armenii aşezaţi în Transilvania încă din secolele X-XI s-au unit din punct de vedere religios cu Biserica Catolică începând cu 1684. Actualmente sunt grupaţi în Ordinariatul Armenilor Catolici din România, cu sediul la Gherla. Ordinariatul cuprinde patru parohii (Gherla, Gheorghieni, Dumbrăveni şi Frumoasa), cu 823 de credincioşi (în anul 2000).

Eparhia Armeană din România (armenii ortodocşi sau gregorieni) stă sub autoritatea dogmatică şi canonică a catolicosului din Ecimiadzin (Armenia). Este condusă de Preacuviosul părinte Datev Agopian, care a fost întronizat la 7 noiembrie 2010.

Conform recensământului din 2002, în România sunt 1.780 de armeni, mulţi în familii mixte, din care 721 vorbitori de limbă armeană. Au patru preoţi şi zece comunităţi, majoritari în Bucureşti şi Constanţa. Au, de asemenea, 16 biserici şi şase cimitire confesionale; în judeţul Suceava sunt două mănăstiri: Zamca (sec. al XV-lea) şi Hagigadar (sec. al XVI-lea), dar nu mai sunt călugări. Micşorându-se numărul credincioşilor, o parte din bisericile lor, cum este cea de la Roman, care în anul 2009 a sărbătorit patru sute de ani de existenţă, au fost date în grija credincioşilor ortodocşi.

Gheorghe Asachi, Ana Aslan, Anda Călugăreanu, Spiru Haret, Garabet Ibrăileanu, Mihail Jora, Virgil Madgeru, Vasile Conta se numără printre personalităţile lor.

De regulă, arhitectura bisericilor armene se apropie de aceea a bisericilor din primele veacuri: două încăperi (altar şi naos), nedespărţite prin catapeteasmă, intrare laterală, baptisteriu lipit de peretele bisericii etc. În faţa multor biserici se află o piatră pe care sunt tăiate animale (matagh) pentru a fi împărţite săracilor la sfinţiri de biserici, la sărbătorile mari şi la sfinţiri de pietre funerare.

Armenii au cele şapte taine, se împărtăşesc cu vin neamestecat cu apă şi cu pâine nedospită; împărtăşania se dă sub forma pâinii înmuiate în vin. Liturghia se bazează pe rânduielile Sfântului Vasile cel Mare şi ale Sfântului Grigore din Nazianz. Naşterea şi Botezul Domnului sunt sărbătorite în aceeaşi zi (6 ianuarie). Limba de cult este limba armeană literară veche, indiferent de ţară.

Este de admirat că, în ciuda atâtor prigoniri şi emigrări, armenii au rămas lângă Cristos. Sfânta cruce e sărbătorită de patru ori pe an, poate şi pentru că în decursul istoriei au avut mult de suferit; numai în genocidul din 1915 au fost masacraţi peste un milion.