De mic copil, poveștile îmi desenau lumea, iar frumuseţea lor părea să curgă din gura celor mai în vârstă ca un izvor fără sfârșit. Basmele, sărbătorile, legendele erau ca niște fire de aur pe care doar Dumnezeu știe de unde și cum le țeseau. Le ascultam fascinat și, cu trecerea anilor, am început să le notez într-un caiet simplu, al cărui cotor păstrează acum povara celor 60 de ani trecuți peste el. În filele lui s-au adunat amintiri, poezii și mărunțișuri aparent irelevante, dar care pentru mine poartă sufletul copilăriei.
Biruinţa credinţei asupra îndoielii
"Biserica trăieşte din credinţa Apostolilor, iar modul în care Apostolii au arătat credinţa lor în Iisus Hristos Cel Înviat este lumina credinţei Bisericii."
"Evanghelia din Duminica a II-a după Paşti nu se referă doar la credinţa şi convingerea lui Toma, ci se referă la toţi cei care vor crede în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Cel nevăzut Care S-a făcut văzut prin întrupare pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire." "Deşi, la început, Sfântul Toma s-a îndoit, îndoiala lui a fost biruită sau vindecată în sensul că el a devenit un mărturisitor puternic al adevărului învierii Mântuitorului şi al dumnezeirii Sale." "Credinţa ca legătură vie dintre credincios şi Dumnezeu în care credem este lumina vieţii Bisericii pe pământ şi arvuna vieţii celei veşnice şi pregustarea bucuriei preaslăvite din Împărăţia Preasfintei Treimi." "Să mulţumim lui Dumnezeu pentru acest mare dar al credinţei întrucât suntem fericiţi dacă am crezut, deşi nu am văzut cu ochii trupeşti, ci am văzut cu ochii sufleteşti adevărul Învierii lui Hristos." (articolul complet)



.jpg)