Botezul, începutul unei vieți noi

Căsătoria lui Jérôme cu Gabriela a fost actul decisiv nu doar al întemeierii unei familii creştine, ci şi al convertirii francezului, nebotezat încă, la credinţa soţiei sale, cea ortodoxă. Despre felul cum i-a schimbat viaţa participarea la Sfintele Liturghii, cum a ajuns încet-încet mai aproape de Biserică, de religie, de înțelegerea sensurilor profunde ale credinței în Dumnezeu, ne-a mărturist chiar el. Jérôme afirmă că, „scufundat în apă sfințită, am ieșit ca un om nou, un om creștin-ortodox! Un om plin de bucurie și de convingerea că, avându-L pe Dumnezeu alături, nu voi fi niciodată singur”.

Numele meu este Jérôme și tocmai am fost botezat. Ideea de a fi adeptul unei religii şi de a merge la biserică nu făceau parte din tradiţiile familiei mele. Când eram copil, bunica mea a vrut să fiu botezat în Biserica Catolică, dar tatăl meu a refuzat. A vrut ca religia să fie o alegere pe care să o pot face mai târziu în viață, nu ceva care să mi se „întâmple“ fără să-mi dau seama. Aşadar, mi-am petrecut cea mai mare parte a vieţii fără vreo legătură cu religia. Dar, în ultimii 5 ani, lucrurile s-au schimbat.

Când am întâlnit-o pe Gabriela, soția mea, am început să petrec mai mult timp în biserică decât am făcut-o vreodată în viața mea. Ea este creștin-ortodoxă, iar un lucru comun în toate călătoriile noastre în străinătate era, întotdeauna, acela de a încerca să găsim o biserică ortodoxă, unde să participăm la slujba de duminică, pentru că acest lucru era foarte important pentru ea.

În Franța, când am vizitat Lyon, singura biserică ortodoxă pe care am putut-o găsi, oarecum în apropiere, a fost o biserică ortodoxă rusă. În New York, am avut ocazia să participăm la slujbe într-o biserică ortodoxă română. Chiar și în orașul meu natal, Strasbourg, găsisem o biserică unde Gabriela putea merge să se roage.

Pentru mine a fost întotdeauna important ca ea să poată merge la biserică și să se roage. Am văzut că mersul la biserică este o parte importantă din viaţa ei şi nu am vrut ca ea să își schimbe obiceiurile anterioare pentru mine.

Participarea la slujbe nu a fost mereu confortabilă pentru mine, deoarece îmi era teamă că oamenii mă vor judeca pentru că nu mă rog poate la fel ca ei, dar sentimentul a dispărut repede.

Întotdeauna m-am simțit bine să împărtășesc acest moment cu Gabriela și să fim împreună în biserică. Acest lucru m-a adus încet-încet mai aproape de Biserică, de religie, de înțelegerea sensurilor profunde ale credinței în Dumnezeu.

În urmă cu 4 ani, m-am mutat din Londra în București. Împreună cu Gabriela, ne petreceam dimineţile de duminică participând la slujba de la Biserica „Sfânta Ecaterina”. Ne-am simțit cumva atrași de această biserică și de atmosfera, confortul și energia ei. A fost întotdeauna un loc în care ne-am simțit bine, „ca acasă”.

La 1 decembrie 2020, însă, ne-am mutat din București la Craiova pentru a fi mai aproape de familia Gabrielei. Ne-am logodit și am început să facem planuri de căsătorie. Ne-am dorit ca părintele Georgian Păunoiu să fie cel care să ne căsătorească. În data de 1 august 2021, ne-am întors la București și am vorbit cu el despre dorinţa noastră. A fost foarte încântat de idee. Având în vedere că eu nu eram botezat în nici o religie, mi-a descris pașii pe care va trebui să-i facem.

Am văzut bucurie pe chipul lui de fiecare dată când discutam despre acest moment. Era foarte fericit să ne poată ghida în această călătorie și să o transforme în realitate. A început să se roage pentru noi și pentru ca această călătorie spirituală să fie binecuvântată de Dumnezeu. Am păstrat legătura și, aproximativ un an mai târziu, am decis ca acest moment deosebit să fie planificat în ziua de 9 octombrie 2022. Între timp, părintele s-a ocupat de veşmântul meu pentru ceremonia de botez. Prima dată când l-am văzut, m-am simțit profund emo­ționat. Nu știam la ce să mă aștept în timpul slujbei de Botez. Dar, cu îndrumarea și ajutorul părintelui nostru, în scurt timp, am fost relaxat și plin de bucurie în așteptarea momentului special.

Cu o seară înainte, am mers la slujba de Vecernie. Am avut prima mea spovedanie. M-am simțit eliberat de toate fricile şi poverile. Ziua următoare a fost plină de emoție, stres și bucurie! După ce s-a terminat Sfânta Liturghie și în timp ce toată lumea pregătea biserica pentru botez, am putut simți entuziasmul oamenilor din jurul nostru. Acest moment a fost special nu doar pentru mine, ci și pentru toți cei din jurul meu.

Prin intermediul părintelui Georgian Păunoiu am avut plăcerea de a-l cunoaște și pe Nils, care a fost botezat cu aproape un an înaintea mea în aceeași biserică. În timp ce îmi împărtășea experiența lui, m-am simțit și mai împăcat.

Sunt extrem de fericit și de recunoscător pentru întreaga expe­riență. Părintele Georgian a avut grijă de mine, iar îndrumarea sa în timpul slujbei a fost extraordinară. Andrei, nașul meu, s-a asigurat, de asemenea, că știam exact ce trebuie să fac, pas cu pas. Chiar dacă slujba a fost în limba română, nu m-am simțit niciodată pierdut sau, cumva, nelalocul meu. Am fost înconjurat de dragoste, grijă și atenție.

Înainte de a-mi da seama, am fost scufundat în apă sfințită și am ieșit ca un om nou, un om creștin-ortodox! Un om plin de bucurie și de convingerea că, avându-L pe Dumnezeu alături, nu voi fi niciodată singur.

Vreau să-i mulțumesc încă o dată părintelui Georgian Păunoiu pentru sprijinul, credința și îndrumarea sa în toată această călătorie. De asemenea, vreau să-i mulțumesc nașului meu, Andrei, pentru că a fost alături de mine în fiecare moment, pentru sprijinul său în această experienţă minunată. Mulțumesc tuturor oamenilor care au ajutat la această zi atât de specială: cântăreții din cor, enoriaşii care au ajutat la organizarea tuturor lucrurilor și alţi îngeri din umbră. Și, în final, soției mele, Gabriela, care a fost nu doar cel mai bun sprijin la care aș fi putut spera, ci și ghidul care m-a condus la această experiență, care mi-a schimbat complet viața.

(Jérôme Bonneville)