Bucea celor patru anotimpuri

La invitația părintelui Mircea Dejeu, în toamna anului trecut, am poposit pentru câteva momente în inima satului pitoresc Bucea din comuna Negreni, județul Cluj, a cărui primă atestare documentară datează din anul 1791, când șapte familii stabilite aici au ridicat o biserică de lemn existentă și astăzi și devenită o marcă identitară a acestor locuri. Am vizitat biserica nouă, edificată între 1954 și 1980, o minunată realizare arhitectonică, cu o pictură deosebită a maestrului Petru Botezatu, și muzeul satului, recent ­inaugurat, datorită strădaniilor părintelui paroh, care a dorit să împlinească la nivel local chemarea și îndemnul Sfântului Sinod din anul 2020: punerea în valoare a patrimoniului inestimabil al satului românesc. Părintele Mircea Dejeu este bine-cunoscut în zona Huedinului și mai departe pentru activi­tățile sale polivalente, dar mai ales pentru dragostea pe care o are față de comunitatea pe care o păstorește de patruzeci de ani. Dragostea păstorului față de turma sa nu este una declarativă, nici eminamente spirituală, ci s-a întrupat în diversele proiecte pe care părintele le-a demarat și realizat în aceste decenii, unele dintre ele aducându-i notorietate regională și națio­nală, mai ales datorită participării alături de Grupul vocal „Craii Măgurii” la câteva concursuri și festivaluri națio­nale de muzică populară și corală.

O inițiativă deosebită, vrednică de toată lauda și aprecierea, pe care părintele Mircea Dejeu a avut-o în anul dedicat satului românesc a fost realizarea unui album fotografic al satului Bucea. Lucrarea a apărut în condiții grafice și tipografice excepționale la prestigioasa Editură Școala Ardeleană din Cluj-Napoca în anul 2020 și reprezintă în opinia mea o carte de vizită unică a acestui sat și, în orice caz, o realizare editorială cu care foarte puține locali­tăți din România se pot înfățișa înaintea opiniei publice. „Bucea celor patru anotimpuri” ilustrează pe câteva sute de pagini ipostazele reali­tăților naturale și peisajul sătesc al localității pe durata unui an calendaristic, dezvăluindu-ne frumu­sețea locurilor, oamenilor și gospodăriilor în cele patru ipostaze diferite marcate de ciclicitatea anotimpurilor: vara, toamna, iarna și primăvara. Reprezintă meritul și viziunea părintelui Dejeu de a-l fi inspirat și stimulat pe talentatul fotograf Arthur Lonay din Huedin, un artist de excepție, care a imortalizat inima naturii, glasul ploii, vocea ninsorii și razele solare care au mângâiat satul Bucea în decursul unui an calendaristic, bucurând cititorul prin aceste superbe imagini, cu valoare de document peren. Albumul se deschide cu predoslovia „Viitorul de ieri/ Lʼavenir dʼhier/ The future of times past”, semnată de cunoscutul scriitor și redactor de radio clujean Cornel Udrea, care schițează un scurt istoric al satului Bucea și evocă frumusețea oamenilor, a locurilor și a bisericilor (cea veche și cea nouă) în chip sugestiv, scriind, între altele, următoarele: „Anotimpurile satului Bucea, o intrare în cosmogonia fermecată și fermecătoare a străvechilor așezări româ­nești, reprezintă o revelație pentru ochiul și sufletul privitorului pentru că aici succesiunea anotimpurilor înseamnă și succesiunea biologică. Anotimpurile satului, ale vârstelor perindate, muzica lăuntrică a peisajului înstelat de fru­mu­sețe permit gândului să îndrăznească să-și închipuie că și Vivaldi, cu Anotimpurile sale, a trecut ­cândva prin Bucea, lăsând o urmă care există, dar nu se vede, putând fi simțită pe zăpada neîntinată”.

În încheiere doresc să-i felicit și să le mulțumesc părintelui Mircea Dejeu și fotografului Arthur Lonay pentru acest dar minunat făcut întâi de toate bucenilor, dar și tuturor românilor care-și trag rădăcinile și seva existenței mundane dintr-un asemenea colț de rai și picior de plai. Nu pot decât să sper că și alți preoți și iubitori ai satului românesc le vor urma exemplul.