Un sultan luminat și reformist, Abdul-Medjid, a reușit să pună la loc în 1852 steaua de argint furată din Biserica Nașterii Domnului din Betleem, pe care scria așa: „Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus es
Caisa de Aur - cel mai important festin de cinema al Caucazului
Festivalul Internațional de Film "Golden Apricot” de la Erevan a devenit, de la an la an, cel mai important eveniment cinematografic din Transcaucazia. Se desfășoară în fiecare an la mijlocul lunii iulie, perioada de coacere a caiselor - fruct-simbol al Armeniei - și este însoțit, de la momentul primirii oaspeților, la festivitatea de deschidere și până la cea de premiere, de panere pline cu caise de culoarea chihlimbarului, oferite tuturor: de la spectatori la jurii și la invitații de onoare. Manifestarea a fost inițiată - mărturisește regizorul documentarist Harutyun Khachatrian, directorul general și sufletul festivalului - în 2004, o perioadă de declin atât a industriei cinematografice din regiune, cât și a consumului de film de calitate în Armenia; astfel, scopul festivalului a fost de la început acela de a crea o atmosferă vie și creativă în jurul ecranului, prin readucerea filmului de calitate în țară și redeșteptarea apetitului pentru cinema atât al spectatorilor, cât și al realizatorilor de film. Rezultatele - spune Harutyun Khachatrian - nu s-au lăsat așteptate. Golden Apricot, cu toate că este mai tânăr cu câțiva ani decât omologul său de la Tbilisi (care are loc în decembrie), a devenit în scurt timp cel mai vizibil și mai influent eveniment cinematografic din Transcaucazia, iar Armenia a căpătat un brand cultural important și o marcă de recunoaștere pe harta cinematografică a lumii.
Caisa de Aur este un nucleu nu doar al filmului armean din țară sau produs cu concursul diasporei armenești, ci și un centru al cinematografiilor Orientului Mijlociu, Europei de Est și țărilor fostei Uniuni Sovietice, deschis și spre alte cinematografii sau voci auctoriale care împărtășesc viziuni și idealuri comune. Având o istorie recentă asemănătoare, marcată de multe suferințe, aceste cinematografii, chiar dacă au identități diferite, par să manifeste abordări comune atât în privința înțelegerii artei ecranului, cât și a valorilor majore ale umanității.
Ediția a XII-a a festivalului desfășurat între 12-19 iulie 2015 în calda și primitoarea capitală a Armeniei a cuprins, pe lângă competițiile internaționale de scurt și de lungmetraj, competiția Armenian Panorama, precum și secțiuni necompetitive, dintre care cea dedicată crimelor împotriva umanității, intitulată Never Again, și cea dedicată culturii și civilizației armene (We Exist) au fost dintre cele mai căutate. Unele filme aveau deja premii sau participări la festivaluri importante, precum Berlinale, Mostra di Venezia, Toulouse, Rotterdam.
Premiul cel mare Caisa de Aur i-a revenit filmului „Embrace of the Serpent” (r. Ciro Guerra, Columbia), o poveste impresionantă despre confruntarea dintre civilizațiile precolumbiană, de tip șamanic, și cea raționalist-științifică, a omului alb. Drama de familie „End of Winter” a regizorului sud-coreean Kim Dae-hwan a obținut Caisa de Argint, o mențiune specială revenind dramei sociale „Ixcanul” (r. Jayro Bustamante, Guatemala-Franța), ce radiografiază mentalitățile civilizațiilor indigene ale Guatemalei.
Caisa de Aur pentru documentar a recompensat eseul istoric-existențial „The Creation of Meaning” (r. Simone Rapisarda Casanova, Canada-Italia), iar Caisa de Argint, multiproducției franco-germano-elvețiene „A German Youth” a lui Jean-Gabriel Periot, un film despre generația tinerilor germani furioși de la sfârșitul anilor '60, realizat din materiale de epocă.
Cele mai apreciate scurtmetraje au fost „Everything Will Be Okay” (r. Patrick Vollrath, Germania-Austria), „Chelleh” de Davood Khayyam (Iran) și „Family For Sale” de Sébastien Petretti (Belgia), care au primit premiile Golden Apricot, Silver Apricot, respectiv o Mențiune Specială.
Secțiunea Armenian Panorama a recompensat cu Caisa de Aur scurtmetrajul „The Doctor” de Anna Goroyan (Rusia), cu Caisa de Argint documentarul „One, Two, Three...” de Arman Yeritsyan (Armenia-Germania-Norvegia) și cu o Mențiune Specială documentarul „Back To Gürün” de Adrineh Gregorian (Armenia).
Favoritul juriilor Federației Internaționale a Criticilor de Film și Ecumenic (care au avut de ales dintr-o serie de filme din secțiuni diferite, selectate special de organizatorii festivalului) a fost comedia dramatică „Moskvich, My Love” (r. Aram Shahbazian, Armenia-Franța-Rusia). Filmul - cel mai complex dintre cele despre nostalgia după fosta Uniune Sovietică prezentate în festival - este o frescă socială de rezonanță shakespeariană, care urmărește lamento-ul dezolant-tragicomic al cetățenilor unei foste republici caucaziene a URSS, imperiu dispărut, în care și-au investit toată energia și speranțele tinereții, purtați de avatarurile istoriei pe pământuri odinioară prietene, care astăzi nu îi mai recunosc. Voi reveni pe larg la acest film. Variațiuni din aceeași temă răsună și în „Pioneers Heroes” de Natalya Kudryashova (Rusia), film despre maturizarea derutantă a ultimei generații de pionieri ai URSS. O Mențiune a Juriului Ecumenic a revenit coproducției turco-germane „Sivas” de Kaan Mujdeci, despre luptele ilegale de câini organizate de țăranii din Anatolia, privite din perspectiva copiilor.
În festival au participat și câteva filme românești: „Aferim!” al lui Radu Jude, scurtmetrajele „Excursie” de Adrian Sitaru și „De ce au dispărut dinozaurii” de Mihai Ghiță, documentarele „Armenopolis, suflet armenesc” și „Recunoaște 1915” de Izabela Bostan Kevorkian și Florin Kevorkian și „Toto și surorile lui” de Alexander Nanau.