Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Opinii Repere și idei Camilian Demetrescu - Întoarcerea la simbol

Camilian Demetrescu - Întoarcerea la simbol

Un articol de: Cornel Cadar - 03 Iun, 2011

Camilian Demetrescu are aproape 90 de ani şi este cunoscut prin arta inspirată din sacru cu scopul de a repropune omului de astăzi acele semnificaţii pe care le-a pierdut. A părăsit România în anul 1969 şi s-a stabilit în Italia. Aici a expus în mari galerii, a restaurat bazilici, a decorat locuinţe. Recent i-a apărut un interviu în "LâOsservatore romano", publicaţia Vaticanului, în care vorbeşte, printre altele, despre arta figurativă, despre ce ar trebui să cunoască un european din cultura populară română şi despre cum a descoperit credinţa.

S-a născut în anul 1924 la Buşteni, unde locuiau bunicii. Constantin-Paul este numele de botez, dar îşi ia numele tatălui, ofiţer, care a murit la 36 de ani. Clasele elementare le face la Miercurea Ciuc, iar Liceul Militar, la Târgu Mureş. Studiază Academia de Bellearte din Bucureşti şi urmează cursuri de medicină şi filosofie. Are 24 de ani, când devine membru al Uniunii Artiştilor Plastici.

După fuga din ţară, zece ani face artă abstractă, încercând să se vindece de "realismul socialist". În timp înţelege ce trebuie făcut. Se converteşte de la abstracţionism la arta simbolistică sacră. Întoarcerea spre simbol începe în anul 1977, în timp ce restaurează împreună cu familia, la Gallese (la nord de Roma), o biserică romanică din secolul al XII-lea ("Sfinţii Filip şi Iacob"), devenită apoi monument istoric. Locul îl marchează profund, îi schimbă viaţa şi arta. Se reapropie de creştinism. Doi ani mai târziu, la Paris, îl cunoaşte pe Mircea Eliade. Lui îi datorează în cea mai mare parte hotărârea de a renunţa la arta abstractă. Descoperă şi înţelege tezaurul artei creştine medievale şi se dedică unei arte cu caracter spiritual.

Activează în cadrul exilului politic, publică în presa diasporei, participă la diferite acţiuni şi congrese. Organizează expoziţii în mai toate oraşele mari din Italia, dar şi în Franţa. Descoperind mişcarea "Communione e liberazione", face expoziţii programatice: "Pentru a înfrânge balaurul", "Dragonul şi utopia", "Drumul crucii atomice", "Imposibilul paradis", "Hierofanii - Simboluri paralele".

Lucrările sale sunt prezente în mai multe biserici. În 1986 este invitat de Comisia Pontificală pentru Artă din Vatican, împreună cu 33 de artişti europeni, pentru a ilustra Divina comedie.

La Editura "Il Cerchio" din Rimini îi apar cărţile: "Paradoxuri ale secolului XX, Exil" (1995), precum şi volumele dedicate simbolului în arta romanică: Solstiţiul etern (bazilicile din Italia centrală) şi Proverbe de piatră (domul din Piacenza şi Ferrara). Îi apare la Bucureşti, la Editura "Albatros", volumul memorialistic "Exil. Încercările labirintului" (1997) şi apoi "Exil. 1995-2009. Întoarcerea la simbol", publicat de Muzeul Literaturii Române (2009). Publică în două ediţii Biblia tradusă de Gala Galaction. Ţine conferinţe la Şcoala de la Sighet şi la Facultatea de Arhitectură din Bucureşti. În anul 2000, organizează la Bucureşti o expoziţie retrospectivă ("30 de ani de artă în Italia") cu peste 300 de lucrări.

În anul 1990, i se conferă premiul internaţional "Labirintul de argint". În anul următor, Fundaţia "Adenauer" şi Parlamentul italian îi acordă premiul internaţional "La Pleyade".

Este conştient de degradarea în care se află lumea de astăzi: "Într-o lume în care arta s-a dezlipit radical de valorile morale, repet la infinit, cu toate mijloacele, că frumosul este binele şi urâtul este în mod categoric răul". Pierderea semnificaţiilor existenţei constituie drama cea mai gravă a civilizaţiei. Simbolurile creştine sunt singurele care-l mai pot sensibiliza pe om. De aceea arta lui Camilian Demetrescu înseamnă recuperarea simbolurilor capabile să-l salveze pe om de la degradare.

Plecând, de exemplu, de la ideea lui Mircea Eliade a hierofaniilor (manifestările sacrului în existenţa omului), distinge în realitatea cotidiană a omului şase momente cruciale: naşterea biologică, botezul (naşterea spirituală), nunta (întâlnirea cu semenul în spiritul creaţiei), moartea (deznodământul primei etape a vieţii), munca şi Euharistia sau banchetul mistic. Alături a pus acelaşi simbol răsturnat de civilizaţia noastră: avortul, botezul lumii, nunta SRL, dezintegrarea, time is money, triumful eului.

Din cultura populară română, un european ar trebui să cunoască sculptura rustică, ceramica populară, ţesăturile. Ar trebui să atingă cu mâna Poarta Sărutului, Masa Tăcerii şi Coloana Infinitului.

Întrebat de Silvia Guidi, în interviul apărut în "LâOsservatore Romano" (29 aprilie 2011), cum a descoperit credinţa, Camilian Demetrescu a răspuns: "Nu am descoperit-o. Era în mine din ziua Botezului. A rămas ascunsă, în aşteptarea de a o redescoperi, până când am restaurat cu mâinile noastre şi ale câtorva prieteni o biserică romanică din secolul al XII-lea, la Gallese, în provincia Viterbo. Voiam să-mi fac un atelier şi a rezultat noul izvor baptismal al destinului meu. Am făcut semnul crucii şi am îmbrăcat în viaţa şi în arta mea cămaşa creştină".

 

Citeşte mai multe despre:   Camilian Demetrescu