Ce-o să ne facă inteligența artificială?

Un răspuns rapid, laconic și corect ar fi „Multe lucruri bune și câteva foarte rele”. Dar, desigur, nu ne putem mulțumi doar cu atât, așa că încercăm să analizăm mai detaliat și mai în profunzime. O parte din acele posibile/probabile lucruri bune se-ntâmplă deja, ba chiar dinainte să ne punem noi orice întrebare legată de IA și chiar dinainte să se vehiculeze conceptul. În definitiv, problema relației om-calculator, particularizată în zilele noastre pe spe­ranțele, dar și îngrijorările legate de creșterea puterii de a „gândi” a unei mașini, s-a pus cel puțin cu 75 de ani în urmă, atunci când genialul matematician și informatician britanic Alan Turing a conceput testul care-i poartă numele, menit să discearnă dacă acela care răspunde la un anumit set de întrebări este un om sau o mașină. Cel care pune întrebările nu-l vede pe respondent și trebuie să dea verdictul exclusiv pe baza răspunsurilor acestuia.

Ei, bine, Turing presupunea că în jurul anului 2000 computerul va ajunge la performanța de a-l putea induce în eroare pe cel care pune întrebările în cel puțin 30% din cazuri!

Dincolo, însă, de aceste consi­de­rații teoretice, dincolo de contestările Testului Turing și mai ales dincolo de faptul că este controversată însăși definiția de inteligență artificială (sau mașină gânditoare), unii comentatori susținând că nu există așa ceva, de vreme ce programele respective sunt făcute de oameni și mașina doar răspunde la cerințele lor, fără a avea vreo inițiativă, fără să-și propună ea însăși ceva ori să(-și) pună vreo întrebare - mult mai important este să evaluăm ce aduce concret în viața noastră ceea ce, hai să spunem așa, am convenit să numim inteligență artificială.

Este incontestabil că a adus deja importante lucruri folositoare. Iată câteva dintre domenii: recunoaș­terea limbajului și a imaginilor, dispozitive medicale de diagnoză, tehnologia mașinilor autonome, crearea de conținut precum texte, animații, materiale de marketing (a generat chiar și text care a fost selectat pentru un premiu!), descoperiri știin­țifice, accelerând progresele în domenii precum știința materialelor, în special atunci când este combinată cu calculul cuantic, progrese spectaculoase în robotică, inclusiv pentru locuri de muncă periculoase sau repetitiv monotone, gestionarea ecosistemelor, servicii (56% din firme folosesc IA în relația cu clienții).

Câtă vreme toate acestea se află, direct sau indirect, sub control uman, nu putem decât să le mulțumim creatorilor softurilor IA. Dar dacă într-o zi n-ar mai fi? Și cât de departe e ziua aceea? Într-un film încă SF, „Stealth”, o dronă dotată cu IA începe să-și aleagă singură țintele...

Sperând că nu se va ajunge niciodată acolo, să pomenim câteva dintre lucrurile pe care IA nu le va putea înlocui niciodată: emoția, empatia, judecata morală, plăcerea de a urmări actori și muzicieni în carne și oase, bunul simț, înțelegerea contextuală.

Și, desigur, deasupra a toți și toate, credința în Dumnezeu și manifestările ei omenești. Niciodată nu vom pune un robot să se roage în locul nostru!