Un sultan luminat și reformist, Abdul-Medjid, a reușit să pună la loc în 1852 steaua de argint furată din Biserica Nașterii Domnului din Betleem, pe care scria așa: „Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus es
23 Dec, 2024
Cel mai bun calmant
Andrei era un copil de 11 ani care se confrunta cu o boală foarte gravă, incurabilă. Preotul capelan al spitalului unde micuțul era internat îi dedica lui cel mai mult din timpul acordat pastorației celor bolnavi. Băiatul nu mai avea mult de trăit, dar înfrunta moartea cu o seninătate, o pace și o bucurie de invidiat. Odată, celor din familie care îl vizitau le-a cerut să-i cânte psalmul 83: „Cât de iubite sunt locașurile Tale, Doamne al puterilor!” Într-o zi, medicul care-l îngrijea pe copil i-a zis: „Andrei, tu nu te plângi niciodată, însă cu siguranță ai dureri foarte mari. Am să-ți administrez un calmant”. „Domnule doctor, a răspuns copilul, vă rog să nu-mi dați nici un remediu.” „De ce refuzi medicamentul? Te-ai simți mult mai bine dacă l-ai lua”, a insistat doctorul. Replica copilului a fost una simplă și sublimă în același timp. El a spus: „Lui Iisus, când era pe Cruce, nu a venit nimeni să-I dea vreun calmant”. Dragostea pentru Hristos, care include și străduința de a-L imita și dorința de a răbda orice neplăcere pentru El, este cel mai bun remediu pentru ușurarea suferințelor. Și, în același timp, cel mai bun stimulent pentru ceea ce trebuie să facem. Cei care rabdă fără cârtire și cu stăpânire de sine rămân credincioși voii lui Dumnezeu. Și aceia care rămân credincioși voii Lui vor primi răsplata pe care le-a făgăduit-o Hristos, Împărăția cerurilor. Răbdarea în încercări cu gândul la Hristos este un mijloc sigur pentru a ne uni cu Dumnezeu. Pe cât cârtirea ne desparte de Dumnezeu, pe atât răbdarea ne călește unirea cu El. Dacă, așadar, răbdăm cu mulțumire toate încercările pentru harul Lui, ne va răsplăti pe noi cu fericirea veșnică. Prin necaz și răbdare ajungem în tărâmul adevăratei cunoștințe și ne curățim de mulțimea păcatelor noastre.
.jpg)
