Celui care-i sunt dragi cărţile, adevărat i se cade să se cheme şi de Hristos iubitor

După cum foametea este semn al bunei stări trupeşti, tot aşa şi râvna de auzirea cuvintelor dumnezeieşti este dovada cea mare a sănătăţii voastre sufleteşti. După cum pofta de mâncare este nespus de mare semn de sănătate, tot aşa şi pofta după învăţătura cea duhovnicească este dovada cea mai puternică a sănătăţii sufleteşti.

Cine dintre voi, vă rog, atunci când este în casa sa, ia în mâinile sale cartea creştină, cercetându-i cuvintele, citind-o şi meditând-o cu grijă? Nimeni; cei mai mulţi ne aflăm ca grei şi stingheri la acestea; sunt cărţi la puţini. Încă nici cei ce au, nu se folosesc prea mult de ele, ci le păzesc cu grijă în cabinetele lor, bine legate sau puse în coperţi, şi nu sunt curioşi decât pentru frumuseţea coperţii şi pentru frumuseţea literelor, căci să le citească ei nu-şi fac nici cea mai mică grijă. În sfârşit, dacă ei cumpără cărţi, o fac nu pentru a le citi, ci pentru a câştiga, mai ales a se mândri cu bibliotecile lor. Atât este de mare fastul pe care-l produce slava deşartă! Eu nu aud să spună nimeni că are un mare folos din citire sau vanitate, ci dimpotrivă, se slăveşte citind cărţile scrise în aur. Precum hrana aceasta noi o pretindem în fiecare zi, tot aşa pretindem ca şi cuvintele credinţei pururea să le cerem, pururea să ne hrănim cu ele, pururea să le rumegăm aşa-zicând în noi, într-una vorbind de aceasta, pururea meditându-le, fiindcă au în ele nu orice fel de hrană.

Celui care-i sunt dragi cărţile, adevărat i se cade să se cheme şi de Hristos iubitor. De ne întărim în fiecare zi şi prin citirea dumnezeieştilor cărţi şi prin ascultarea predicilor şi prin convorbiri duhovniceşti, vom putea fi şi noi de nebiruit, vom face fără putere uneltirile diavolului şi vom dobândi şi împărăţia cerurilor. Că grija de astfel de lucruri va aduce sufletului vostru un mare şi mântuitor bine. Îngrijindu-ne de acestea, vom putea să placem lui Dumnezeu; vom avea gurile noastre curate de ocări, de cuvinte de ruşine şi defăimări, vom fi de temut şi demonilor, pentru că limba este înarmată cu astfel de cuvinte; în sfârşit vom atrage asupra noastră şi mai mult harul lui Dumnezeu. Că pentru asta ne-a dat Dumnezeu ochi, gură şi urechi, ca toate aceste mădulare să-I slujească Lui. După cum trupul ajunge mai sănătos când respiră aer curat, tot astfel şi sufletul ajunge mai înţelept dacă este hrănit cu nişte gânduri ca acestea. Nu vezi că şi ochii trupului lăcrimează mereu dacă-i ţinem la fum, dar dacă stăm la aer curat, în livezi, lângă izvoare, în grădini, sunt mai pătrunzători şi mai sănătoşi? Tot aşa şi cu ochiul sufletului, dacă paşte în livada cuvintelor duhovniceşti va fi curat, limpede şi ager, iar dacă umblă în fumul grijilor lumeşti va scoate nenumărate lacrimi şi va plânge şi acum pe pământ, dar şi atunci, pe lumea cealaltă.

Să ne îngrijim dar a dobândi dumnezeieştile Scripturi, ca să nu poată diavolul să ne rănească de moarte! Să nu adunăm aur, ci cărţi duhovniceşti. Aurul, atunci când se înmulţeşte, unelteşte împotriva stăpânilor lui; cărţile însă, când se înmulţesc, aduc mare folos celor ce le au.

După cum au mare siguranţă cei ce locuiesc într-o casă în care sunt depozitate armele împărăteşti, chiar de nu se foloseşte nimeni de ele, că nu îndrăznesc să atace casa aceea nici hoţii, nici spărgătorii, nici alt răufăcător, tot aşa şi casa în care se găsesc cărţi duhovniceşti; acestea izgonesc dintr-însa toată lucrarea diavolească şi sunt pentru cei ce locuiesc în ea puternic îndemn de virtute. Chiar numai vederea cărţilor ne face mai trândavi în a lucra păcatul. (Texte selectate din Omiliile şi Predicile Sfântului Ioan Gură de Aur)