Compozitorul care s-a ivit din Dobridor

Nu ştiu câţi dintre noi cunosc că multe din frumoasele cântări de la Liturghie ori de la Vecernie sunt compuse de Nicolae Lungu. Se cuvine însă a ne aminti astăzi, la împlinirea a 111 ani de la naşterea sa, de acest mare dirijor şi compozitor care ne-a lăsat câteva bijuterii corale de o frumuseţe inefabilă.

Dacă vreun gând superficial i-ar putea veni cuiva şi ar spune: "Din Dobridor ar putea ieşi ceva bun?", atunci impresionantele legende şi istoria locului vin şi-l copleşesc pe întrebător, dar mai ales vine biografia lui Nicolae Lungu, fiu al amintitului sat doljean, născut la 2 martie 1900. Cronica acestui sat, bazată pe izvoare studiate de istorici, ne spune chiar că familia Lungu este una care îşi trage sevele de departe în timp, din secolul al XVIII-lea, iar mulţi dintre dobridorenii de azi îi au drept strămoşi pe Lunguleşti. Dintr-un neam de păstori care au cumpărat moşii pe malurile sinuosului pârâu Cristalinul (numit şi Balasanul sau Coţobâţul) vin cei care ni l-au dat pe compozitorul născut în urmă cu mai bine de 100 de ani.

De la Demostene Popa, unul dintre coriştii care au activat în Corala Patriarhiei, dirijată ani buni de Nicolae Lungu, am aflat că dirijorului îi era tare dragă amintirea Dobridorului natal. Orice povestire despre arhaicul trai îl atrăgea până la amuţire pe muzician. De altfel, pe când mergea cu oile tatălui său, copil fiind, a şi avut inspiraţia de a compune o pastorală.

Portativ cu împliniri

Născut într-o familie cu nouă copii, Nicolae a fost atras de viaţa bisericii şi de muzică, insuflat de părinţii săi credincioşi. Cânta la strană, iar preotul, auzindu-i vocea frumoasă, i-a îndemnat pe părinţi să-l dea la seminar. Aşa a urcat copilul de ţărani din Dobridor treaptă cu treaptă, ca pe un portativ al devenirii, de la Seminarul Central din Bucureşti la Şcoala Normală pentru Învăţători, apoi la Conservatorul de Muzică. Dragostea de cele bisericeşti l-a dus şi la Facultatea de Teologie pe care a absolvit-o în 1929. Erau vremuri bune pentru studii, încă nu venise comunismul, iar cei cu dragoste de carte, cu ajutorul şi eforturile părinţilor şi prin meritele proprii (burse de merit şi meditaţii oferite altora), se puteau instrui. Nicolae Lungu a obţinut în 1929 şi certificatul de profesor de muzică cu nota cea mai mare, iar apoi a mers la Viena, două veri la rând, pentru a lua lecţii de dirijat de la profesorul Viktor Keldorf.

Profesor de muzică la mai multe seminarii şi licee din ţară şi Bucureşti, inspector de muzică pentru patru ani, Nicolae Lungu a ajuns în perioada 1949-1979 conferenţiar la Catedra "Cântăreţ bisericesc şi Ritual" de la Institutul Teologic Universitar din Bucureşti. A elaborat manuale de muzică pentru întregul învăţământ, îndrumări metodice de predare a muzicii, a alcătuit un manual general de muzică pentru învăţământul teologic şi a întocmit, împreună cu alţi profesori, o gramatică a muzicii psaltice. Dar mai ales a compus cântările Liturghiei pe care le auzim intonate după notele sale în mai toate bisericile din ţară.

Admiterea în cor

Demostene Popa ne-a povestit cum a intrat în Corala Patriarhiei când era dirijor Nicolae Lungu. "Când am venit aici, era în noiembrie 1960. Era o iarnă grea, o zăpadă îngrozitoare. I-am dat telefon profesorului, care mi-a zis: "Bine, vino la repetiţie, dragă! Vino marţi, vino joi!", dar eu i-am spus: "Dom´ profesor, sunt pe şantier, nu pot"... "Atunci vino sâmbătă!"... Lucram pe şantierul CFR de la Feteşti pe vremea aceea. Am venit sâmbătă după-amiaza pe la 6... Din zel, am ajuns mai devreme, chiar primul. Şi domnul profesor Lungu era un om mic de statură, venea prin nămeţi cu căciula trasă pe ochi. M-am mirat că e aşa mic. Mă gândeam că trebuie să fie tare impozant, după povestirile tatălui meu, care îmi tot spunea cu admiraţie ce profesor universitar era!

L-am salutat şi m-a chemat la repetiţii. "Dragul meu, cine eşti, de unde vii şi ce doreşti?", m-a întrebat. "Domnule profesor, sunt fiu de preot şi doresc să mă lăsaţi şi pe mine măcar pe scara cafasului, că am fost duminică la slujbă şi am auzit un solist din cor cântând âIubite-voi, Doamneâ, şi mi-a plăcut foarte mult...". M-a întrebat: "Dragă, dar ceva bobiţe ştii?"... adică note muzicale. "Eu am studii tehnice, nu muzicale, dar am făcut şi canto cu doamna Costescu şi ştiu notele, am cântat la biserică, iar cuvintele le cam ştiu". M-a acceptat, nici nu m-a ascultat, m-a pus lângă Iliuţă şi lângă Costache - aveam, să aflu că acesta cântase "Iubite-voi, Doamne..."", ne-a spus fostul membru al Coralei Patriarhiei. Uimitor era felul în care ştia să admită sau nu pe cineva în cor după două-trei repetiţii. Nu îl asculta niciodată pe candidat, îl aşeza între doi cântăreţi buni ai corului, iar aceia îi spuneau cum cântă. Bineînţeles, era şi urechea fină a maestrului care auzea fiecare voce în parte şi pe toate laolaltă. Nu era dur cu cei care nu aveau voce, le spunea frumos că pentru Corul Patriarhiei se cere un nivel foarte înalt. Cunoscătorii ştiu că multă vreme cele mai bune coruri din Bucureşti erau Corul Radio, Madrigalul şi Corala Patriarhiei.

Un mucalit

Ce fel de om era dirijorul Nicolae Lungu? Aflăm tot de la Demostene Popa: "Era un mucalit. Odată a venit la repetiţii şi s-a oprit ca să-şi tragă mâneca de sub costum. Noi am crezut că scoate vreo batistă, dar de fapt a tras de ceva care nu se mai termina: erau ciorapii soţiei! Am râs cu toţii foarte tare, iar el a spus: "Ia uite Maria ce mi-a făcut!"". Soţia sa, Maria, era profesoară de muzică.

Nicolae Lungu are doi copii: pe omul de radio şi compozitor de jazz Florian Lungu şi pe Nina (acum în America), fostă madrigalistă, căsătorită cu fiul compozitorului Gheorghe Bazavan. Compozitorul Nicolae Lungu a plecat la cele veşnice la 18 iulie 1993.

Corala Patriarhiei îi poartă numele

Sub bagheta lui dirijorală au activat multe coruri şi societăţi corale, N. Lungu fiind şi fondatorul Societăţii Corale "România" din Bucureşti. A dirijat corurile mai multor biserici bucureştene, iar Corul Patriarhiei l-a condus între 1947 şi 1985. În onoarea lui Nicolae Lungu, Corala Patriarhiei a primit numele său, ducând mai departe frumuseţea cântecului bisericesc la nivel de artă.

Mulţi dintre preoţii care au ajuns muzicieni valoroşi ai Bisericii noastre au cântat şi s-au format în corul dirijat de el: Nicu Moldoveanu, Niculae Necula, Vasile Stanciu, Victor Frangulea, Marin Velea, Anton V. Uncu, Constantin Drăguşin, Iulian Cârstoiu. Iar dintre marii cântăreţi de operă care au cântat în Corala Patriarhiei când dirija Nicolae Lungu îi amintim doar pe Maria Voloşescu, Valentin Teodorian şi pe Angela Gheorghiu.