Conștiința misiunii, credință puternică și lucrare sfântă

Împlinirea a 10 ani de slujire patriarhală ai Preafericitului Părinte Daniel este un moment de bucurie întru Duhul Sfânt pentru Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Se bucură în aceste zile duhul patriarhilor României, al cuvioşilor sihăstreni Paisie, Cleopa și Victorin, al părinţilor săi după trup, Stela şi Alexie, al profesorilor săi îndrumători, dar şi al tuturor slujitorilor din Biserica triumfătoare şi luptătoare, martori ai lucrării și luptei pentru credința drept­măritoare și pentru tradițiile sfinte ale pământului românesc.

Ce am putea spune la împlinirea acestor 10 ani de arhipăstorire? Că „odorul cel de mare preţ“ s-a străduit să-l păzească cu grijă şi evlavie discretă? Că împlinește porunca Domnului de a vesti Evanghelia la toată făptura, rostind cuvântări profunde şi îndemnuri pastorale, cum nu de multe ori se pot asculta la noi? Că are vocație de ctitor, zidind mult şi restaurând locaşuri vechi care păreau uitate şi abandonate? Că îndeamnă slujitorii Altarelor să facă asemenea, mâhnindu-se când întâlnește potrivnicii şi indiferenţă evidentă? Că este profesor de vocație întru ale teologiei, cu idei și discursuri savante, izvodind planuri de colocvii și întâlniri panortodoxe, vorbind măiestrit despre Ortodoxia noastră şi despre „frumuseţea care va mântui lumea“? Că cin­s­tește și venerează sfinţii Bisericii? Că tipărește numeroase cărţi de teologie şi spiritualitate, cu subiecte despre învățătura de credință, despre aghiografie ori despre slujitori ai Bisericii şi importante evenimente istorice? Că a edificat o mare şi puternică biserică, numită Televiziunea TRINITAS, care duce în nenumărate case ale românilor Sfânta Liturghie şi slujbele Bisericii? Nu pot insista amintind bucuria multor oameni bolnavi și singuri, ori a celor aflaţi departe de ţară, care pot astfel trăi în comuniunea rugăciunii.

La fel Radio TRINITAS și Publicațiile LUMINA, amvon de propovăduire într-o lume aflată în permanentă schimbare.

Că întotdeauna, bucuriile lui sunt bucuriile Bisericii, iar tris­teţile le-a încredinţat lui Dumnezeu Preamilostivul?

Dincolo de potrivnicia vremurilor și a oamenilor, care nu mai au timp să privească către Cer și către Biserica Domnului, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel și-a pus sufletul pentru proiectul pe care l-au dorit de mult mi­tropoliții primați ai ţării, regii și apoi patriarhii României. Din pricina unor neînțelese împotriviri, cei amintiți nu au putut să zidească Domnului în cetatea Bucureștilor o măreață biserică, dar prin rânduiala lui Dumnezeu, în vremea de început a păstoririi Patriarhului Daniel, această zidire a prins viață, iar acum se înalță spre cer ca o jertfă bineprimită și ca o făclie de Înviere.

La fel s-a întâmplat și cu vechea Catedrală Patriarhală numită provizorie, înnoită și resfin­țită după un amplu și temerar proiect de restaurare. Se adaugă, de asemenea, bisericile ctitorite, înnoite ori înfrumusețate ale cetății Bucureștilor și ale multor localități din întreg cuprinsul Arhiepiscopiei. Alte proiecte așteap­tă în mintea și inima Întâistătătorului Bisericii noastre pentru timpul când oamenii le vor înțe­lege și vor prinde viață.

La acest ceas aniversar, Patriarhul nostru se gândește la ma­rile bucurii pe care Dumnezeu i le-a dăruit, la ceea ce a putut împlini ca om și Arhipăstor, la mângâierile Duhului Sfânt, trimise mai ales atunci când încercările împovărează făptura și când oamenii răuvoitori încearcă sau uneori chiar reușesc să-și arate ostilitatea.

Într-o zi a unei astfel de aniversări, tristețile, chiar dacă au fost, se risipesc prin milostivirea lui Dumnezeu și prin bucuriile care vin din credință puternică, lucrare sfântă și din rugăciune.

Credem că prin aceste bucurii și nădejdi Patriarhul sărbătorit primește de la Dumnezeu tainică mângâiere și răsplată, care constituie de fapt darul cel mare al unei speciale zile aniversare.

Toate acestea ne arată că lucrarea Preafericirii Sale în rodnicii ani de slujire patriarhală se află sub semnul Providenței, întrucât după mulți ani în care Biserica lui Hristos din România s-a aflat în calea tăvălugului comunist, era nevoie ca la cârma ei să așeze Bunul Dumnezeu un arhipăstor care să fie adumbrit de darurile Sfântului Duh.

În orice zi, dar mai cu seamă într-una de sărbătoare, trebuie să recunoaștem darurile pe care Dumnezeu le-a sădit în Arhipăstorul Bisericii noastre; daruri pe care le observă oricare om de bună credință, care s-au revelat a fi lucrătoare și roditoare în acești 10 ani de slujire patriarhală.

Nu avem răgazul prețios al acestei clipe pentru a defini cum se cuvine chipul Patriarhului sărbătorit, pentru că ar trebui să vorbim mult și să așternem nenumărate rânduri, ori să amin­tim frânturi din viața și împlinirile unui om care a primit o slujire sfântă, dar atât de grea.

Totuși, orice istoriograf, fie și unul mai puțin iscusit, privind la răstimpul trecut, consemnează multe împliniri și lucrări așezate întru slava lui Dumnezeu și a Bisericii Lui.

Teolog harismatic, acribios, exigent, iubitor al cuvintelor Scripturii și al Sfinților Părinți, s-a arătat fără de odihnă mistuit de responsabilitatea mărturisirii Prea­sfintei Treimi. Nimic nu a așezat mai presus decât slujirea Bisericii.

Iubirea față de Biserică este cea care domină mereu, singura care contează de fapt cu adevărat. Pentru aceasta trebuie să ai râvnă și mult curaj, să privești mai ales către cer, să nu te uiți spre pământ și să nu te încurci cu lucrurile mici.

Acești 10 ani pot fi definiți simplu prin câteva cuvinte:
- proiecte originale, de multe ori surprinzătoare, adecvate vremurilor în care trăim și mereu neostoită vigoare întru împlinirea lor;
- conștiința misiunii la care a fost chemat și tăria corăbierului care duce către liman corabia lovită de valuri puternice, uneori chiar potrivnice;
- nădejdea în Dumnezeu mai mult decât în oameni; sau prietenia cu Dumnezeu și sfinții;
- fermitate, atenție, trezvie, harisme trebuincioase (folositoare) ocârmuitorului, simțul chivernisirii și al bunei rânduieli;
- mustrare și asprime cu măsură când e cazul, dar și iubirea care niciodată nu piere;
- dorință de slujire mai mult decât poate înfăptui un om cu puteri limitate într-o lume marcată de dezbinare.

Împlinirea a 10 ani de patriarhat ai Preafericitului Părinte Daniel nu este un moment de bi­lanț, ci unul de recunoștință adusă lui Dumnezeu, Dăruitorul, Binefă­cătorul, Împlinitorul celor de tre­buință slujitorilor Săi, cu dorința continuării acestor proiecte sfinte.

Ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos, Mai-Marele arhiereilor, să dăruiască Patriarhului României ani binecuvântați, sănătate, puteri înnoite, râvnă sfântă și lucrare rodnică întru bucuria celor care înmulțesc talanții primiți de la El.