Crâmpeie din viaţa unui sfânt mărturisitor, Părintele Dumitru Stăniloae

În zilele de 11 şi 12 iulie 2024 la Palatul Patriarhiei s-au desfăşurat lucrările Sfântului Sinod, în cadrul cărora s-a aprobat canonizarea a 16 sfinţi români. Între ei se numără şi Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae, cu cinstire în ziua de 4 octombrie, cunoscut în lumea ortodoxă drept cel mai mare teolog român al secolului 20.

Când studiezi teologia ortodoxă este imposibil să nu auzi de Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae şi mai ales de opera sa impresionantă. Dacă ar fi să ne gândim la un model de teolog pentru Ortodoxia contemporană, în mod sigur îl vom regăsi în persoana şi opera lui.

Un om care a trăit mistic teologia patristică, pe care a mărturisit-o prin scrierile sale, din care se vede şi teologul isihast ce a cunoscut bucuria taborică a Rugăciunii inimii: Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae.

Despre el, Maciej Bielawski, în lucrarea Părintele Stăniloae, o viziune filocalică despre lume, scrie: „Numele Părintelui Stăniloae este întâlnit în mod inevitabil de oricine este interesat de viaţa teologică a Bisericii Ortodoxe în general sau cea a Bisericii Române în special. Din cele mai diferite părţi ale lumii tot mai mulţi teologi accentuează măreţia şi importanţa teologiei Părintelui Stăniloae, adeseori cu referire specifică la operele sale capitale, cum ar fi Dogmatica sau traducerea şi notele Filocaliei în limba română”.

Olivier Clément, în Introducerea la traducerea franceză a câtorva din studiile Sfântului Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae despre Rugăciunea lui Iisus şi experienţa Duhului Sfânt, spunea că el „este cu siguranţă cel mai mare teolog ortodox contemporan şi cu timpul, atunci când opera sa va fi tradusă în limbile occidentale, va deveni limpede faptul că aceasta e una din cele mai mari creaţii ale gândirii creştine din a doua jumătate a secolului nostru (secolul 20)”.

Având aceste aprecieri înaintea noastră, cred că e util să descoperim câteva crâmpeie din viaţa acestui sfânt mărturisitor al Ortodoxiei româneşti, care a marcat prin opera sa teologia contemporană.

 Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae s-a născut la 17 noiembrie, anul 1903, în localitatea Vlădeni, astăzi în judeţul Braşov. Între anii 1910-1916 a urmat şcoala primară confesională de şase clase din Vlădeni. În anul 1917, în luna februarie, începe cursurile Liceului confesional ortodox „Andrei Şaguna” din Braşov, pe care le termină în 1922, când devine student la Facultatea de Teologie din Cernăuţi. După un an renunţă la studiile teologice şi se înscrie la Facultatea de Litere din Bucureşti. Mitropolitul Nicolae Bălan îl determină să se întoarcă la Facultatea de Teologie din Cernăuţi.

Continuă cursurile de teologie între anii 1924-1927, iar după ce susţine licenţa, este trimis la Atena cu o bursă de studiu de Mitropolitul Nicolae Bălan. În 1928 se întoarce în ţară şi în toamnă susţine la Cernăuţi teza de doctorat în teologie intitulată: Viaţa şi activitatea patriarhului Dosoftei al Ierusalimului şi legăturile cu ţările româneşti.

„În luna noiembrie pleacă la München, cu o nouă bursă din partea Arhi­episcopiei Sibiului, pentru studii de Bizantinologie şi Dogmatică; aici a urmat îndeosebi cursurile profesorului August Heisenberg. În primăvara anului 1929 a plecat la Berlin, apoi la Paris, în vederea unor cercetări privitoare la viaţa şi opera Sfântului Grigorie Palama, care începuse să-l preocupe. În drum spre ţară, va rămâne două luni în Belgrad pentru studii istorice şi patristice. La 1 septembrie 1929, deci la vârsta de 26 de ani, a fost numit profesor suplinitor la Academia Teologică Andreiană din Sibiu” (Pr. Mircea Păcurariu, Părintele Profesor şi Academician Dumitru Stăniloae. Câteva coordonate biografice). În anul 1936 ajunge rector al acestei importante instituţii de învăţământ teologic, funcţie pe care o îndeplineşte până în anul 1946.

Se căsătoreşte cu Maria Mihu în 1930 şi vor trăi împreună ca soţ şi soţie vreme de 63 de ani, fiind un model de familie creştină. Au avut trei copii: Dumitru şi Maria (gemeni născuţi în 1931, băiatul a murit în acelaşi an, iar fetiţa în 1945) şi Lidia (născută 1933, a trecut la Domnul în 2017).

Părintele Dumitru Stăniloae este hirotonit diacon în anul 1931 şi preot în 1932. Timp de peste 6 decenii a slujit ca preot al lui Dumnezeu, fiind un exemplu de smerenie şi evlavie pentru cei care vor să urmeze lui Hristos în slujirea sacerdotală.

El este unul dintre cei mai prolifici teologi din perioada interbelică, epocă în care începe să traducă şi Filocalia. Între 1934 şi 1945 conduce publicaţia sibiană „Telegraful Român”. În urma presiunilor regimului comunist, este îndepărtat de la conducerea acestei publicaţii, iar un an mai târziu se retrage prin demisie din funcţia de rector al Academiei Teologice Andreiene din Sibiu.

Din ianuarie 1947 este profesor la Facultatea de Teologie din Bucureşti. Aici, la început predă Ascetica şi Mistica, iar din 1948 Dogmatica şi Simbolica. Are o importantă activitate ştiinţifică, ce are ca rezultat numeroase studii publicate în publicaţiile bisericeşti.

În anul 1958 este arestat de regimul comunist. „Au fost mai multe motive pentru întemniţarea sa”, după cum precizează părintele profesor Mircea Păcurariu, care face şi o radiografie a arestării şi detenţiei mărturisitorului lui Hristos, Părintele Dumitru Stăniloae: „În zorii zilei de 5 septembrie 1958, a avut loc arestarea Părintelui Dumitru Stăniloae, după o percheziţie la domiciliu care a durat între orele 1 şi 4, când i-au fost confiscate mai multe manuscrise. Ca şi în cazul altor arestaţi, a fost dus iniţial în închisoarea din strada Uranus din Bucureşti, unde a fost anchetat timp de o lună, după care a urmat o altă lună într-o închisoare pe strada Plevnei. Era obligat să dea declaraţii aproape în fiecare zi, intimidat şi ameninţat cu moartea, dacă nu va recunoaşte că a dus o politică «reacţionară» prin criticarea regimului comunist. După două luni de cercetări, a urmat procesul la Bucureşti, în ziua de 4 noiembrie 1958”.

Alături de cei din grupul Rugul aprins Părintele Dumitru Stăniloae a fost condamnat la închisoare. El primeşte, în urma unui simulacru de proces, 5 ani de închisoare. „După proces a fost dus la închisoarea de la Jilava, unde a stat până în luna martie a anului 1959. Din luna aprilie a fost dus la cunoscuta închisoare de la Aiud, unde a stat până în ianuarie 1963. Din septembrie 1961 până în martie 1962 a fost dus din nou la Jilava pentru alte anchete şi declaraţii, după care a fost readus la Aiud. A fost eliberat în ianuarie 1963.”

Părintele Stăniloae mărturiseşte că în închisoare a fost binecuvântat de Dumnezeu să se bucure de darurile duhovniceşti aduse în viaţa unui creştin de Rugăciunea inimii. Acest lucru face ca cea mai mare parte a operei sale să fie scrisă după ce a ieşit din închisoare. Bunul Dumnezeu i-a dăruit zile îndelungate pentru a edifica cea mai importantă operă teologică din secolul 20, izvorâtă din trăirea lui isihastă pe care a câştigat-o în vremea detenţiei.

După ce a ieşit din închisoare, Patriarhul Justinian i-a oferit un post în Administraţia eparhială, iar din anul 1965 a fost reîncadrat ca profesor la Institutul Teologic, dar doar la cursurile de doctorat. În 1973 este pensionat, rămânând la Teologie în calitate de profesor consultant pentru doctoranzi.

Anul 1990, primul după epoca comunistă, este momentul când este ales membru corespondent al Academiei Române, iar în 1992 membru activ.

La 4 octombrie 1993 s-a mutat la viaţa veşnică. El a trăi vreme de 9 decenii, acoperind aproape tot secolul 20. Prin viaţa şi opera sa ne-a descoperit tezaurul patristic şi ne-a arătat importanţa gândirii Sfinţilor Părinţi pentru Teologia Ortodoxă.

El a fost un mărturisitor al credinţei ortodoxe şi un trăitor isihast al acesteia, fiind pentru noi un model de urmare a lui Hristos şi un reper de moralitate şi onestitate într-o lume marcată de ipocrizie şi minciună.