De mic copil, poveștile îmi desenau lumea, iar frumuseţea lor părea să curgă din gura celor mai în vârstă ca un izvor fără sfârșit. Basmele, sărbătorile, legendele erau ca niște fire de aur pe care doar Dumnezeu știe de unde și cum le țeseau. Le ascultam fascinat și, cu trecerea anilor, am început să le notez într-un caiet simplu, al cărui cotor păstrează acum povara celor 60 de ani trecuți peste el. În filele lui s-au adunat amintiri, poezii și mărunțișuri aparent irelevante, dar care pentru mine poartă sufletul copilăriei.
Cuvioasa Genoveva, ocrotitoarea Parisului
La prima vedere, pentru omul secolului 21, pare paradoxal ca Parisul, capitala Franței, să aibă o sfântă ocrotitoare, însă dacă sondăm istoria acestei țări, vedem că timp de secole Cuvioasa Genoveva a fost un reper creștin pentru capitala franceză.
În acest sens, ieromonahul francez Macarie de la Mănăstirea Simonos Petra din Muntele Athos scrie: „Timp de secole, ea nu a încetat să apere cetatea (Parisului) și pe locuitorii săi. Moaștele sale, așezate în Biserica «Sfânta Genoveva» din Paris, pe colina care poartă de atunci același nume, au săvârșit nenumărate minuni”.
Istoria profund creștină a Franței va fi puternic zdruncinată de Revoluția de la 1789 și mai ales în timpul terorii iacobine declanșate de Robespierre în 1793, când sunt arse o mare parte din moaștele Cuvioasei Genoveva. Conform lucrării aghiografice Sinaxarul - Viețile Sfinților a ieromonahului Macarie de la Simonos Petra, Cuvioasa Genoveva s-a născut în apropiere de Paris, în satul Nanterre, la anul 422.
Din copilărie arată râvnă pentru cele duhovnicești. La început duce o viață ascetică în casa părintească, iar după moartea părinților merge la Paris, unde continuă trăirea ei duhovnicească în casa nașei sale. Viața ei aspră închinată rugăciunii a determinat mai multe tinere să-i urmeze pilda de trăire ascetică.
Locuitorii Parisului o cinstesc ca pe o persoană cu viață sfântă și răspund îndemnurilor ei de a cinsti pe sfinții care au pus bazele creștinismului în Galia. În timpul călătoriilor ei vindecă mai mulți oameni bolnavi și alungă duhurile necurate, fiind un exemplu pentru creștinii din Galia de atunci, Franța de azi.
În 451, Attila, în fruntea hoardelor sale de huni, vine la Paris, unde Cuvioasa Genoveva întărește poporul să reziste în fața agresorilor. La scurt timp, Attila pleacă din Paris și este înfrânt de armatele romane.
Ajutorul Cuvioasei pentru parizieni se vede și în timpul unei foamete ce lovise Parisul, când ea organizează o flotilă de luntrași cu care merge și reușește să aducă grâne din Arcis-sur-Aube, pe care le împarte tuturor, arătând o grijă specială celor săraci.
Sub conducerea lui Clovis, regele francilor, Sfânta Genoveva este tratată cu mult respect de acesta, iar sfaturile ei sunt ascultate când e vorba de cei nevoiași.
Cuvioasa s-a mutat la viața veșnică la vârsta de 80 de ani și este sărbătorită în data de 3 ianuarie.



.jpg)