Cartea „Preoți ortodocși bănățeni cu Sfânta Cruce sub tricolor - Decembrie ´89”, avându‑l ca autor pe părintele Ionel Popescu, vicar eparhial al Arhiepiscopiei Timișoarei, a fost tipărită cu
De cinci mii de ori bucuros de a fi dăruit... „Lumina”!
Dumnezeu a hărăzit ca timp de 10 ani, din cei peste 40 de jurnalism activ, implicat în realitate, să mă nevoiesc în ale cuvântului scris la Ziarul Lumina al Patriarhiei Române. Cea mai frumoasă, plăcută și roditoare perioadă a rostirii mele profesionale. Și, așa cum scriam în prefața unui volum de reportaje, în această onorantă slujire m-am străduit, după puteri, să „viez” și eu pentru semeni cuvinte care, îmi doresc, sper că vor continua să trăiască, să devină angajament existențial. Adică să fi fost și să rămână ziditoare pentru fiecare dintre cei care le-au citit. Nimic din ceea ce am „rostit” în scris în acest cotidian nu s-a făcut fără binecuvântare, fără conlucrarea colegilor de redacție. Sunt foarte bucuros și mândru că am putut contribui și eu cu munca mea la lucrarea Bisericii în societate. Am rămas din această neprețuită experiență cu amintirea unor întâlniri memorabile cu ierarhi, duhovnici, pustnici, monahi și monahii, preoți și credincioși, care mi-au descoperit fața adevărată, nefardată, a vieții pe care noi, călători zănatici prin acest prezent, o trăim, din nefericire uneori, în mare rătăcire și înșelare, nemaiputând evalua corect și discerne între bine și rău, între moral și imoral. Am descoperit altare, locuri noi, oameni și am cunoscut extraordinara și neprețuita cultură creștină. Toate m-au îmbogățit și mi-au fost de folos sufletului, m-au apropiat mai mult de Dumnezeu, de sfinți și de semeni. Am trăit fiecare cuvânt scris ca pe o taină. Ca pe un țipăt. Ca pe o spintecare de lance. Ca pe un viscol ce s-a anulat pe sine într-o Sfântă Liturghie trăită în Catedrala Patriarhală într-o iarnă când, într-o zvâcnitură de clipă, m-a prefăcut pe mine, neglijentul centurion, ucenic al inimii mele.
În acest moment special sărbătorit de cotidian urez Ziarului Lumina viață lungă și senină, la fel și celor care îl citesc, iar ostenitorilor din redacție să trăiască fiecare eveniment încercând să surprindă chipul înveșnicit al secundei în cel trecător al timpului... La mulți ani!