Alegerile prezidențiale și legislative din Statele Unite au venit și s-au dus. A curs multă cerneală și s-au agitat mulți biți. Urmează alegerile din România. Unii s-au bucurat, alții mai puțin.
24 Noi, 2024
Deplina ascultare
Un om dormea în coliba lui, când dintr-odată, într-o noapte, camera s-a umplut de lumină şi i-a apărut Dumnezeu. El i-a arătat o stâncă mare din faţa colibei. I-a explicat că pentru a se mântui va trebui să împingă zilnic piatra cu toate puterile sale, ceea ce omul a şi făcut. Mulţi ani a trudit din greu, de la răsărit până la apusul soarelui, împingând cu umerii stânca rece şi masivă. În fiecare noapte se întorcea trist şi rupt de oboseală în coli-ba lui, simţind că toate zilele le irosise degeaba.
Tocmai când bărbatul era mai descurajat, diavolul a decis să-şi facă apariţia în gândurile plictisite ale acestuia: „De atâta timp împingi piatra şi ea nici măcar nu s-a clintit. Cred că o să te distrugi chinuindu-ţi trupul atât de rău. Eu, în locul tău, aş renunţa şi mi-aş petrece timpul făcând altceva, mai plăcut şi mai puţin ostenitor“.
Ascultându-l pe diavol, omul a rămas cu impresia că truda lui e una fără sens şi că se va solda cu un eşec. Aceste gânduri l-au deprimat şi descurajat complet.
Bărbatul ostenit tocmai îşi propusese să renunţe la ceea ce făcea, dar înainte de aceasta a hotărât să se roage şi să-şi spună păsul Domnului.
„Doamne, a spus, am muncit mult şi greu pentru Tine, adunându-mi toate puterile să fac ce mi-ai cerut. Acum, după atâta timp, nu am reuşit să mişc piatra nici cu jumătate de milimetru. Cu ce am greşit? De ce am eşuat?“ Domnul i-a răspuns înţelegător: „Omule drag, când ţi-am cerut să-Mi slujeşti şi tu M-ai ascultat, ţi-am spus că sarcina ta era să împingi cu toate puterile în stâncă, ceea ce ai şi făcut. Niciodată nu am spus că aştept ca tu să o mişti. Sarcina ta era cea despre care ţi-am vorbit. Şi acum vii la Mine obosit spunând că ai eşuat, că nu ai reuşit. Dar chiar asta e realitatea? Priveşte la tine… Braţele îţi sunt puternice, spatele e vânjos, mâinile sunt ferme de atâta apăsare, picioarele ţi-au devenit solide. Te-ai dezvoltat mult şi capacităţile tale sunt peste ce te-ai fi putut aştepta să ai. Adevărat, nu ai mişcat stânca. Dar datoria ta a fost să Mă asculţi şi să împingi stânca, ca să-ţi pui la încercare credinţa şi încrederea în înţelepciunea Mea. Ceea ce ai şi făcut. Acum Eu, prietene, voi muta stânca“. (Adaptare după un text de pe site-ul http://povestiri-cu-talc.blogspot.ro/)
.jpg)
