Despre dragostea faţă de câini

Pot să spun că nu fac parte din categoria oamenilor care consideră că posesorii celor patru lăbuţe de pe lângă casa omului sunt atât de inteligenţi şi sensibili încât pot suplini chiar o fiinţă umană. Dar nici nu urăsc câinii.

Am întâlnit adesea femei în vârstă, singure, care cresc un câine şi îl îngrijesc cu atâta consideraţie şi investesc în el atât de mult sentiment, încât sfârşesc cel mai adesea în confuzie. Dacă te întâlneşti cu astfel de persoane, nu vorbesc decât despre aventurile făpturii canine. Dacă atitudinea aceasta este oarecum de înţeles, bătrânele nu mai au rude care să le viziteze, iar aria de cunoştinţe li se reduce din cauze naturale, atunci dragostea exagerată faţă de câinii maidanezi a altora mi se pare chiar o exagerare.

Am întâlnit o tânără literată, bibliotecar de profesie, care îşi cheltuia mai mult de o treime din leafa-i mizeră pe hrana pe care o asigura zilnic unei haite de câini de pe lângă fosta întreprindere Vulcanul. Îmi povestea cu multă milă despre ei şi îmi făcea comparaţia cu oamenii care nu merită ajutorul nostru, întrucât câinii au fost părăsiţi chiar de oameni, fiinţe haine şi rele, de o cruzime pe care ea n-o putea ierta.

Mai ştiu un politician care, la două-trei zile, dacă nu chiar zilnic, descinde din maşina de teren împreună cu un aghiotant şi răstoarnă saci întregi de pâine fărâmiţată pentru impresionanta colonie de câini de pe lângă Casa Presei. Când unul dintre câini a muşcat o ziaristă şi aceasta a avut nevoie de operaţie chirurgicală, cineva a sunat la hingheri şi au fost luaţi o parte dintre câini. A doua zi, un alt ziarist a sunat la hingheri şi a întrebat cât costă să aducă înapoi patrupedele şi a plătit suma cerută. Au fost aduşi înapoi câinii spre bucuria iubitorilor lor. Ziaristul iubitor de câini nu a sunat însă şi la doctorul care operase ziarista muşcată de câine să vadă cum îi merge cu sănătatea.

Dacă te declari mai rezervat în "iubirea" faţă de animale şi spui că ar fi bine să iubim mai întâi oamenii, ţi se răspunde: dar câinii sunt mai iubitori, mai curaţi decât noi, mai credincioşi şi mai demni de iubire!...

Este posibil să existe IQ câinesc ridicat, şi nu fac nici un fel de ironie acum, chiar câinele familiei mele este unul dintre aceştia, dar a ridica animalele de companie la rangul de fiinţe superioare oamenilor mi se pare aberant.

Faţă de copiii străzii şi de săraci nu avem milă. Să muncească, treaba lor cum au ajuns aşa, dar câinii sunt neajutoraţi, să-i îngrijim cum se cuvine! De parcă porunca divină spune să iubim câinii ca pe noi înşine.