Cartea „Preoți ortodocși bănățeni cu Sfânta Cruce sub tricolor - Decembrie ´89”, avându‑l ca autor pe părintele Ionel Popescu, vicar eparhial al Arhiepiscopiei Timișoarei, a fost tipărită cu
Despre taina Evangheliei în glose duminicale
Bibliografia omiletică românească s-a îmbogățit recent cu un volum inedit, semnat de părintele Marius Ciobotă, profesor la Seminarul Teologic „Chesarie Episcopul” din Buzău și protoiereu în același oraș. Cu studii de teologie - seminar, licență și master - absolvite la Buzău și București, părintele Ciobotă a obținut la Facultatea de Litere a Universității din București și un doctorat în filologie, sub o dublă îndrumare: prof. Mihai Dinu și subsemnatul (în cotutelă). Teza de doctorat, Discursul omiletic din perspectiva științelor comunicării (2012), este rezultatul unei cercetări de înalt nivel academic, evidențiind importanța studierii principiilor și metodelor comunicării din spațiul laic pentru reușita predicii. În anul 2016, părintele Ciobotă a publicat un alt volum în sfera omiletică, Stilistica predicii, de mare utilitate pentru predicatori, reiterând un principiu de bază al retoricii dintotdeauna: limbajul comunică, stilul înfrumusețează. Altfel spus, pentru domeniul retoricii sacre, conving predicile cu un conținut bogat și profund, dar care îmbină armonios un limbaj corect și un stil expresiv. Volumul de față tâlcuiește pasaje selectate din tezaurul pericopelor evanghelice duminicale, în „duhul” științelor comunicării, arătând cât de adânci sunt învățăturile creștine, dar și cât de frumoasă este limba română: bogată în lexic și sprintenă din punct de vedere stilistic.
Propriu-zis, cartea înmănunchează meditații proprii ale „învățătorului de credință“ (memorabila sintagmă îi aparține Fericitului Augustin), preotul Marius Ciobotă, la pericopele de Evanghelie care se citesc duminica în cadrul Sfintei Liturghii. Neintimidat de abundența și diversitatea comentariilor existente în literatura omiletico-exegetică ortodoxă și nu doar aici, autorul este conștient de potențialul hermeneutic infinit al Sfintei Scripturi, drept care sondează, la rândul lui, prin aceste glose, polisemia inepuizabilă a Cărții Cărților. Cu certitudine, rezultatul este unul meritoriu. Menționând în prefața lucrării că nu a intenționat să scrie predici model, gata făcute pentru eventualii amatori „profesioniști“, cu atât mai puțin pentru cititorii laici (autorul își exprimă aici convingerea, justă de altfel, că virtuțile persuasive și edificatoare ale predicii își găsesc terenul deplinei lor manifestări în registrul oral al comunicării, mai puțin în cel scriptic), părintele Ciobotă oferă de fapt publicului niște eseuri omiletice („încercări literar-teologice“, le numește el, pe bună dreptate) pe marginea străvechilor „citiri“ evanghelice duminicale. Eseuri născute - tot după mărturia autorului - din îndelungi căutări, lecturi și stăruințe meditative. Într-un stil rafinat, atent cu nuanțele și cu resursele expresive ale cuvintelor, comentariile de față explorează tematica teologică a lecturilor din Evanghelie, valorificând de fiecare dată un anumit culoar de exegeză. Substanța lucrării se caracterizează astfel printr-un echilibru fericit între erudiția hermeneutică a cunoscătorului temeinic al interpretărilor tradiționale și propunerea de noi perspective. În pătrunzătoarele lămuriri ale textului biblic, autorul apelează, fie în textul glosei, fie în notele infrapaginale, la scrisul multor gânditori creștini de anvergură precum Sfântul Ioan Gură de Aur (care apare și pe supracoperta cărții, oarecum ca spirit tutelar al acesteia), Fericitul Augustin, Sfântul Grigorie Teologul, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Clement Alexandrinul, F. M. Dostoievski, L. Tolstoi, Paul Evdokimov, Sören Kirkegaard, Patriarhul Daniel, Mitropolitul Bartolomeu Anania, pr. André Scrima, monahul Nicolae Steinhardt, Vasile Voiculescu, Andrei Pleșu, Petru Creția, Gala Galaction, pr. Dumitru Stăniloae, pr. Constantin Galeriu, pr. Dumitru Belu și mulți alții. Ambitusul referențial este, cum se poate lesne observa, unul foarte larg, ceea ce pentru valoarea lucrării este un veritabil atu. Însă o lectură atentă ne face să observăm că, dintre toți autorii citați, sprijinul predilect în cugetare i-l dau autorului doi teologi, din epoci foarte depărtate una de alta: Fericitul Augustin și părintele André Scrima. Din omiliile marelui păstor creștin al Hipponei, cartea beneficiază de un cât se poate de inspirat motto („Cel ce dă învățătură inimilor își are tronul în ceruri“) și de multe alte învățături, iar din lucrări și predici (inedite) ale părintelui Scrima, Marius Ciobotă reușește să fructifice interpretări și formulări de o evidentă originalitate. În Taina Evangheliei, aceste două figuri, unice în felul lor, constituie piesele de rezistență ale unei arhitecturi interioare, asigurând, prin tainicul lor dialog, profunzimea și noblețea de substanță a acestei cărți. Neobositul și rodnicul căutător de înțelepciune divină care a fost Augustin și mereu surprinzătorul, prin adâncimea și frumusețea gândirii sale religioase, André Scrima fac o alianță de zile mari în această carte pe care autorul o dăruiește, cu smerită dragoste, confraților săi sacerdoți, și nu doar lor, ca sursă de „semințe și lumini pentru gânduri proprii“ (Cuvânt înainte, p. 15).
Întrucât vădesc un accentuat caracter personal, este posibil ca unele tâlcuiri și formulări ale părintelui autor să fie întâmpinate cu oarecare reticență și dificultate de către cititori. Temeritatea unor considerații și a stilului acestei scrieri, lipsa de „cumințenie“ a discursului îl vor frapa, poate, pe lectorul - cleric sau mirean - neobișnuit cu abordările mai îndrăznețe, căutătoare de prospețime a cugetării despre Dumnezeu și înclinate spre o anumită problematizare ce ține de domeniul moralei filozofice. Cert este că tonul autorului caută să evite cu orice preț didacticismul simplificator al stilului vulgo, ceea ce, în unele situații de comunicare, poate fi salutar. Toate acestea dau mărturie despre originalitatea scriiturii. Cu siguranță, fiecare cititor de bună-credință va găsi nenumărate învățături, idei, trimiteri bibliografice etc., folositoare în viața personală și a celor dragi din juru-i. Semnalăm și faptul că despre autor și reușita acestui volum, părintele coleg Constantin Necula așterne, cu deplină îndreptățire, cuvinte deosebit de elogioase, reproduse pe coperta a IV-a. Și o ultimă remarcă: ținuta redacțională excelentă a cărții, grație echipei de profesioniști de care dispune Editura Spandugino, din ce în ce mai cunoscută în arealul publicistic.
Distinsului autor, părintele Marius Daniel Ciobotă, îi adresăm felicitări și mulțumiri, odată cu îndemnul să ne bucure, cât mai curând posibil, cu o nouă carte, izvorâtă din tot mai frumoasa și bogata sa experiență pastoral-misionară și didactică.