De mic copil, poveștile îmi desenau lumea, iar frumuseţea lor părea să curgă din gura celor mai în vârstă ca un izvor fără sfârșit. Basmele, sărbătorile, legendele erau ca niște fire de aur pe care doar Dumnezeu știe de unde și cum le țeseau. Le ascultam fascinat și, cu trecerea anilor, am început să le notez într-un caiet simplu, al cărui cotor păstrează acum povara celor 60 de ani trecuți peste el. În filele lui s-au adunat amintiri, poezii și mărunțișuri aparent irelevante, dar care pentru mine poartă sufletul copilăriei.
„Dintotdeauna sunt prezentă la acest pelerinaj“
Maria Marchez, 76 de ani, Bucureşti
„Încă de dimineaţă, am participat la Sfânta Liturghie, unde mai era aşezată spre închinare racla cu moaştele Sfântului Dimitrie. Am trecut şi eu pe la el, i-am spus nădejdea şi i-am împărtăşit bucuria că se face mijlocitor pentru rugăciunile mele către Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Cu sufletul înălţat, dau slavă lui Dumnezeu că, la vârsta mea, pot veni pe picioarele mele să-i cinstesc pe sfinţii Lui, pe care îi rog să ne dea putere să supravieţuim în această degringoladă. Dintotdeauna sunt prezentă la acest pelerinaj şi mereu am simţit bucurii duhovniceşti… cum nu vă pot spune! Ajutorul Sfântului Dimitrie m-a însoţit în toată existenţa mea. Chiar şi fiica mea, medic psihiatru, stabilită în Londra, vine mâine special, cu cei trei copilaşi ai săi, pentru această mare sărbătoare. În fiecare an, în această perioadă, îşi ia concediu şi se aşază la rând. Oriunde şi oricând este nevoie de ajutorul lui Dumnezeu, însă într-o ţară occidentală, precum Anglia, setea unui creştin ortodox practicant pentru binecuvântarea Lui este foarte mare“. (Raluca Brodner)



.jpg)