Dreapta socoteală, împărăteasa faptelor bune

Dreapta socoteală sau darul deosebirilor este podoaba faptelor bune, precum zice Sfântul Isaac Sirul: „Pe tot lucrul îl împodobeşte măsura“

Fără această sare duhovniceasă, dreapta socoteală, toate cele bune se strică şi întru vătămare se mută. Această podoabă a virtuţilor se câştigă, după cum spun Sfinţii Părinţi, prin nepătimire. Deci, atunci când omul nu se va încrede în părerile sale, ci va urma în toate învăţăturii bătrânilor celor iscusiţi, va câştiga dreapta socoteală.

Pentru a înţelege cum lucrează dreapta socoteală, trebuie amintit că sufletul se împarte în trei părţi: partea raţională, partea mânioasă şi partea poftitoare.

Felul cum trebuie să chivernisim, cu dreaptă socoteală, cele trei părţi ale sufletului şi ale trupului nostru ni-l arată Sfântul Maxim Mărturisitorul: „Dă sufletului şi trupului cele de care sunt vrednice“, adică părţii raţionale a sufletului să-i dăm citire, vederi duhovniceşti şi rugăciune, părţii mânioase să-i dăm dragostea duhovnicească, care se opune urii, iar părţii poftitoare să-i dăm înfrânare şi cumpătare. Trupului nostru să-i dăm hrană şi îmbrăcăminte atât cât îi trebuie.

Însă nevoinţa să se dea după măsura fiecăruia. Auzi ce spune Sfântul Marcu Ascetul: „Precum se deosebeşte arama de fier şi fierul de găteje (vreascuri), atâta deosebire este între un trup şi altul“. Unul din fire este sănătos şi poate să postească şi să nu mănânce până seara şi altul, săracul, dacă nu mănâncă de două-trei ori, cade jos şi moare.

Este bine să ştim că dreapta socoteală ne va păzi nevătămaţi de întinderea peste măsură a postului, cât şi în săturarea pântecelui; atât în priveghere peste măsură, cât şi în somn mult.

În toate trebuie să avem dreaptă socoteală, pentru că dreapta socoteală este împărăteasa faptelor bune. Pentru că, dacă o ia unul repede-repede şi nu are povăţuitor, îndată cade.

Vine aici la mine unul, un viteaz, şi zice: „Părinte, să-mi dai voie să citesc Moliftele Sfântului Vasile cel Mare!“. „Măi, nu le citi, că te duc dracii pe sus de-aici! Tu eşti de citit Moliftele Sfântului Vasile?“ El de-abia a venit la mănăstire şi să-i dau voie să citească Moliftele Sfântului Vasile, că el are ciudă pe draci! „Vai de capul tău! Câtă ciudă are dracul pe tine şi cât vrea să râdă de tine!“

De aceea, fraţilor, să ne ajute mila Domnului să câştigăm oleacă de dreaptă socoteală, fiindcă în lumea asta sunt curse şi ispite fel de fel şi nedumeriri în cele duhovniceşti. Dar să ţinem dreapta socoteală, măsura în toate. Pădurea nu se teme de cel care încarcă o dată mult căruţa, că ştie că mai la vale se rupe osia la căruţă şi moare calul. De acela se teme pădurea, care ia câte un lemnişor din pădure în fiecare zi şi-l duce acasă.

Aşa-i şi vrăjmaşul; nu se teme de cel care o ia lată, că rămâne negrăpată. Câte oleacă, aşa, câte oleacă, încet, încet.

Sfântul Teodor Studitul spune: „Câte puţin, câte puţin se îmbogăţeşte cineva, şi la cele trupeşti şi la cele duhovniceşti“. Câte oleacă!

Aşa să luaţi fapta bună, câte oleacă, şi să vă pară rău că n-aţi făcut mai mult.

Să avem dreaptă socoteală şi în vorbire, şi la metanii, şi la priveghere, şi în tăcere, şi în înfrânare la mâncare, la băutură, la somn şi la toate ostenelile trupeşti. (Ne vorbeşte părintele Cleopa, vol. 6)