Un sultan luminat și reformist, Abdul-Medjid, a reușit să pună la loc în 1852 steaua de argint furată din Biserica Nașterii Domnului din Betleem, pe care scria așa: „Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus es
Edulcorări cu adresă
Înainte vreme, fetele din anii mari de gimnaziu şi chiar de la liceu găseau de cuviinţă să-şi exprime diverse gânduri fanteziste, dorinţe şi întrebări, dar şi să facă oarecum cunoscut romantismul specific vârstei prin scrierea de jurnale secrete, prin ţinerea unor "oracole", prin dăruirea colegelor şi colegilor a unor poezioare, culegeri ad-hoc de versuri, maxime celebre, amintiri, talismane. Atmosfera de împărtăşire a aceloraşi cauze minore de suflete sensibile şi visătoare, dar inocente în esenţa lor, se păstra în internate, dar şi în pauzele de clasă, se perpetua cu graţie în vacanţele la ţară ori în taberele şcolare. Dar la vârsta majoratului erau uitate şi depăşite.
Acum, când toate mijloacele acelea de difuzare a unor astfel de nimicuri dulcege a dispărut şi a ieşit din reflexul adolescenţilor atât ca instrumentar, cât şi ca tematică, cei cu aplecare spre astfel de lucruri - nu copii, ci oameni în toată firea! - s-au îndreptat spre facilităţile tehnicii. Au apărut "autorii" de pps-uri cu fotografii din cele mai spectaculoase locuri ale pământului. Aceştia compun, să zicem, o mică poveste numai din derularea pozelor, care pot avea scrise pe ele ceva sau nu, povestea respectivă se trimite apoi la toţi cunoscuţii pe adresa de poştă electronică şi aceştia la alţii până se ajunge să primeşti ceva de prin Tanzania. Unii îşi dezvoltă chiar un adevărat ritual prin compunerea şi expedierea unor talismane. Pe fondul unor poze edulcorate ce se vor cu temă creştină, trimit un fel de gânduri de viaţă pozitivă, un fel de rugăciuni (improprii ortodoxiei) şi încheie cu fraze de genul: "Dacă trimiţi astăzi la 10 persoane din lista ta cu adrese, ţi se va împlini o dorinţă în trei zile. Dacă nu trimiţi urgent mesajul, să ştii că vei păţi ceva rău!" Este amuzant, dar unii sunt creduli şi se apucă să expedieze la rândul lor prostioarele acestea de teama de a nu li se întâmpla răul şi cu dorinţa ascunsă de a li se împlini dorinţa. Unii au timp şi deschid astfel de e-mailuri, se uită la toate acestea pe care le primesc, le admiră, se bucură, se inspiră poate pentru alegerea destinaţiilor de vacanţe, alţii se roagă poate, chiar şi aşa superficial, în timp ce alţii sunt nevoiţi să şteargă din căsuţa poştală toate cele de prisos. Circulă pe e-mailurile întregii planete mesaje de acest gen de parcă am trăi într-un mare pension de fete care n-au ce face.