În articolul trecut am spus că prima consemnare biblică a Învierii Domnului, din punct de vedere cronologic, nu este făcută de Evangheliști, ci de Sfântul Apostol Pavel care spune: „Căci v-am dat, întâi de
17 Mai, 2024
Elţîn şi moaştele stareţilor de la Peciora
„Unde voieşte Dumnezeu, se biruieşte rânduiala firii“, spune o cântare bisericească. Cuvintele s-ar putea tâlcui cam aşa: „Dacă vrea Dumnezeu, încetează legile naturii“, şi în cazul sfinţilor acest lucru se petrece frecvent. Întâmplarea pe care vreau să v-o povestesc astăzi s-a petrecut în peşterile Mănăstirii Pecerska din Pskov.
De aceste catacombe sunt legate foarte multe istorisiri. Una dintre cele mai recente a avut loc în anul 1995, când a venit la Peciora Boris Elţîn, preşedintele de atunci al Rusiei. Mănăstirea şi peşterile i-au fost arătate de părintele ghid. Subţirel, cărunt, cu ghetele scâlciate şi cu rasa ruptă, ieromonahul, luminând calea cu o lumânare, i-a condus prin peşteri pe şeful de stat şi suita lui.
În cele din urmă, Elţîn a sesizat că în jur se petrecea ceva de neînţeles şi şi-a exprimat mirarea pentru faptul că nu se simţea acolo mirosul putreziciunii, deşi sicriele cu trupurile morţilor se aflau în nişe, astfel încât le puteai atinge uşor cu mâna. Economul i-a explicat preşedintelui, zicând: „Aceasta este minunea lui Dumnezeu“, după care grupul excursioniştilor a mers mai departe. Dar, după un timp, Boris Nicolaevici Elţîn a întrebat din nou cum de aerul e aşa curat acolo, printre decedaţi.
„Aşa a orânduit Domnul“, i-a răspuns iarăşi scurt călugărul.
După câteva minute, la ieşirea din peşteri, preşedintele i-a şoptit la ureche monahului: „Părinte, totuşi, dezvăluiţi-mi secretul: cu ce îi ungeţi pe cei din sicrie?“ „Boris Nicolaevici, a răspuns atunci ghidul, este în cercul dumneavoastră vreunul care miroase urât?“
„Nu, nici unul, bineînţeles.“ „Atunci, credeţi oare că îndrăzneşte cineva în Împărăţia lui Dumnezeu, înaintea lui Hristos, să miroasă urât?“
La auzirea acestui răspuns, Boris Elţîn a fost pe deplin mulţumit. Da, nimic necurat nu poate ajunge în Împărăţia lui Dumnezeu. În vremea ateismului oficial, mulţi au încercat să explice măcar întrucâtva însuşirea minunată a peşterilor de la Pecerska. Începând cu varianta fabuloasă, care i-a trecut prin cap lui Boris Elţîn, că monahii ung în fiecare zi 14.000 de trupuri neînsufleţite cu miresme, ajungând la ipoteza despre proprietăţile unice ale gresiilor locale, care ar absorbi, chipurile, orice mirosuri. Ultima versiune este cea mai uşor de demontat, florile aflate în vazele de la mormintele cinstiţilor stareţi păstrându-şi mireasma chiar mai multe zile decât de obicei. (Preluare din vol. „Nesfinţii sfinţi şi alte povestiri“, arhim. Tihon Şevkunov, Editura Egumeniţa, 2013)
