Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Emil Manu, un scriitor la Jilava și Peninsula

Emil Manu, un scriitor la Jilava și Peninsula

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Repere și idei
Un articol de: Daniela Șontică - 31 Mai 2017

Poet, prozator, istoric și critic literar de un talent incontestabil, Emil Manu a trăit între anii 1922 şi 2005.

Reținem din biografia lui că în anul 1955 era secretar știin­țific și cercetător la Societatea de Științe Filologice din Bucu­rești.

Pentru faptul că l-a găzduit pe poetul Ion Caraion când acesta abia ieșise din lagărul de muncă, Manu a fost și el pedepsit de regimul comunist. În 1958 a fost arestat, judecat și condamnat pentru „uneltire” împotriva societății socialiste și „huliganism”. Din 1958 până în 1962, Emil Manu a fost deținut la pușcăriile Jilava și Peninsula.

După eliberare, a fost nevoit să lucreze în posturi umilitoare și prost plătite. Abia la doi ani de la eliberare a putut lucra la Editura Muzicală, ca „redactor documentarist”, iar trei ani mai târziu - în 1967 - a fost angajat la Institutul de Istorie și Teorie Literară „George Călinescu” pe post de cercetător științific, unde a rămas până la pensionare, în 1982.

Într-un interviu acordat lui Liviu Grăsoiu, în 1993, publicat în revista Poesis, Emil Manu mărturisea despre urmările deten­ției: „În privința vieții am pierdut încrederea în oameni, a trebuit să lucrez ca muncitor necalificat pe un șantier de con­strucții, să mă calific apoi ca operator chimist de mase plastice și să ajung greu în vechea mea calificare profesională. Anii petre­cuți în închisoare sau cei care s-au scurs în lagărul de muncă forțată de la Peninsula m-au învățat că dincolo de zidurile închisorii, în România, aproape toți scriitorii au fost prizonierii propriei conștiințe condamnate la tăcere”.
Scriitorul a publicat volumul „Infernurile noastre”, în care și-a adunat amintirile din anii de închisoare, aducând în fața cititorilor durerea omului umilit de ticăloşia unor vremuri cumplite şi a unor fiinţe coborâte la stadiul subuman.

Despre acel volum de mărturisiri Dan Tărchilă scria: „Chinurile, metodele de tortură din închisoare, mizeria morală a unei epoci născătoare de brute, toată decăderea umană sunt evocate de scriitor nu pentru a se plânge, ci ca un memento pentru viitor. Cartea este un fel de exorcizare, de eliberare de povara acelui episod din viaţa lui, care stătea la pândă zi şi noapte pentru a-i tulbura existenţa”.
Și mai spunea dramaturgul Tărchilă despre Emil Manu: „Ca scriitor, excelent. Ca om, admirabil.”