Feminismul şi „foloasele“ lui

La noi, discuţiile despre feminism s-au aprins imediat după Revoluţie. Nu înţeleg de ce liderii comunişti nu au agreat termenul, căci ideologia pe care o numeşte, puternică şi subversivă, ţine de schimbările antitradiţie, anticreştine, gen de schimbări pe care ei le-au impus în toată lumea noastră românească, în cei 50 de ani, cât au fost stăpâni.

La începutul anilor â90, conceptul era îmbrăţişat cu frenezie mai ales în cercurile intelectuale. Acest tip de intelectual, care-şi revendica sincronismul ideologic cu liberalismul occidental, era pe cale de a introduce o confuzie, una dintre multele confuzii, legate de raportarea la comunism a multor noutăţi ideologice. Una dintre cele mai grave confuzii introduse atunci a fost receptarea avortului în România. Avortul, graţie acestei elite intelectuale, este acum receptat ca o consecinţă a comunismului. Or, avortul, ca fenomen larg, nu se raportează decât marginal la politicile demografice, fie comuniste sau de altă culoare politică, ci, în esenţă, el ţine de viziunea de viaţă îmbrăţişată. Modul de viaţă creştin exclude avortul, pornind de la iubirea cu care creştinul îmbrăţişează viaţa, iar în ordine etică, pornind de la responsabilitatea fiecărei persoane pentru faptele sale. Or, avortul înseamnă uciderea unei fiinţe umane.

Am lărgit discuţia pe marginea avortului, căci el este legat pieziş, dar puternic, de mişcarea feministă. Nu numai la noi. Dar, la noi, feminiştii au legat fenomenul şi de acţiunile anticomuniste. Şi am ajuns, astfel, la una dintre rădăcinile feminismului românesc. În mod fals, activiştii lui i-au impus o imagine de fenomen anticomunism. În primul pas, lucrurile au fost dezbătute mai ales teoretic. "Fondatorii" au căutat să-i găsească un loc în istorie, în metalităţi, ajungându-se - culmea! - până la existenţa lui în spiritualitatea românească. Ca şi ideologii comunişti, ei au apăsat pe ideea beneficiilor - sociale, politice şi chiar economice -, beneficii pe care feminismul le-ar promite după modelul occidental.

Cu enunţarea beneficiilor, mişcarea feministă a trecut într-o nouă fază, la noi. Deja susţinătorii ei au influenţat astfel modificarea legislaţiei - mai ales a legilor care ţin de familie - sau au impus crearea de instituţii care să le pună în practică ideologia. Astfel s-a ajuns ca mass-media să vorbească despre beneficiile angajării femeilor în tot felul de munci, cot la cot cu bărbaţii. Apar în presă tot mai multe statistici cu paritatea bărbaţi/femei în tot felul de activităţi. Discuţiile de acest gen au ajuns deja într-o fază avansată, vorbindu-se curent despre prezenţa femeii în politică, în administraţie etc. Orice abatere de la procentele parităţii a căpătat nuanţe de tară socială sau de proastă mentalitate. În acest spirit a fost dezbătută la noi şi ideea de drepturi ale copilului.

De fapt, mai toate aceste "noi" viziuni vin împotriva viziunii creştine. Biserica, susţin foarte mulţi astfel de intelectuali - filosofi, sociologi sau psihologi -, care acceptă direct sau indirect feminismul, ar bloca avansarea României în modernitatea politică, economică şi socială.

Activiştii feminişti, însă, nu privesc corect lucrurile nici din perspectiva sociologică sau economică. Adică prin propria lor grilă. Avantajele pe care le promit nasc dezavantaje la fel de mari. Schimbarea statutului femeii implică apariţia sau amplificarea unor noi fenomene sociale, a căror gestionare va cere eforturi mari. Creşterea infracţiunilor, nu numai la minori, ţine de şubrezirea relaţiilor copiilor cu familia, în special cu mama. Amplificarea, apoi, a consumului de droguri, a traficului de fiinţe umane (femei, tineri sau copii), toate acestea vor presupune mari costuri, inclusiv economice. Nu mai vorbesc despre impactul asupra familiei, lucruri care trimit tot la pierderi şi cheltuieli de resurse.

Iată doar câteva teme pe care ideologii feminismului ar trebui să le dezbată corect, cel puţin din perspectiva lor. Atunci am avea o imagine a ceea ce înseamnă "beneficii", concept atât de des folosit în politicile lor.