Fuga creştinilor persecutaţi din Orientul Mijlociu

În Orientul Mijlociu, locul de naştere al creştinismului, rămân tot mai puţini creştini. Persecuţiile şi atentatele împotriva lor îi face pe tot mai mulţi să ia drumul pribegiei. În repetate rânduri, oameni ai Bisericii au atras atenţia asupra acestui fapt. Riscul este ca în unele locuri, legate de evenimente descrise în Vechiul sau în Noul Testament, să rămână pietrele şi amintirea.

"Fuga creştinilor reprezintă o grea pierdere pentru musulmani şi pentru Orientul Mijlociu", a subliniat recent, într-un interviu pentru agenţia SIR, părintele iezuit Samir Khalil Samir, expert în islamologie. El a insistat în a atrage atenţia că plecarea creştinilor ar reprezenta o dublă pierdere: mai întâi pentru creştinism, care ar fi mai sărac fără tradiţia creştinilor din Orientul Mijlociu. Apoi ar fi o pierdere şi mai mare pentru lumea musulmană, întrucât creştinii reprezintă un element de diversitate de care lumea islamică are nevoie, mai ales în acest moment în care are tendinţa de a se închide în sine şi de a se opune la tot ceea ce este diferit. Creştinii din această zonă, a spus pr. Samir, reprezintă principii diferite care insistă asupra drepturilor omului, asupra egalităţii dintre toţi, indiferent de crezul fiecăruia.

Asupra problemelor din zonă s-au oprit şi părinţii adunaţi în Sinodul pentru Orientul Mijlociu (Vatican, 10-24 octombrie). Ei au lansat apelul de a nu transforma locurile din Ţara Sfântă într-un muzeu sub cerul liber, deoarece creştinii sunt indispensabili şi au marea responsabilitate de a perpetua mesajul de pace şi de reconciliere. Privirea Sinodului s-a întors şi asupra Irakului, a cărui situaţie a fost definită alarmantă şi comparată cu cea din Turcia în timpul Primului Război Mondial. Episcopii din Orientul Mijlociu au cerut, împreună şi cu hotărâre, respectarea drepturilor fundamentale ale omului, a libertăţii şi demnităţii. Un respect ce trece şi prin eliminarea discriminărilor din textele constituţionale şi legislative şi din manualele şcolare.

Actualmente, doar în Egipt, Liban şi Siria, creştinii sunt peste 4% din populaţie. În Israel, Gaza, Iordania, Irak şi Iran, creştinii sunt sub 4%. În Egipt, creştinii (în majoritate copţi ortodocşi) sunt circa 10%. Catolicii sunt circa 0,25%. În Liban, locuitorii ţării sunt 4 milioane, din care catolici 2 milioane. În Siria, creştini sunt 4,5% (din care jumătate sunt catolici). În Israel, la o populaţie de 7,5 milioane, creştinii sunt circa 2% (în majoritate catolici de diverse rituri). În Iordania, locuitorii ţării sunt circa 6 milioane, creştini fiind circa 4%. În Irak, creştinii, din care catolicii sunt grupul majoritar, sunt circa 3%. Iranul are o populaţie de circa 74 milioane de locuitori. Mai puţin de 0,3% sunt creştini (circa 0,03% catolici).

Unii trăiesc în aceste zone în mijlocul conflictelor. De peste 60 de ani, în Orientul Mijlociu, nu a mai fost nici un an de pace, nici un an fără război. Alţii, neavând libertate religioasă, riscă amenzi şi ani grei de închisoare. Acolo unde curentele extremiste din Islam îi ameninţă, creştinii sunt persecutaţi, răpiţi, ucişi. În ţări precum Irak, Egipt, Liban, ucenicii lui Cristos au de suferit.

În ultimii ani, în Irak au fost ucişi mii de creştini pentru credinţa lor, iar zeci de mii au părăsit ţara lor de teama atacurilor. Astfel, în perioada 2003-2010 peste 2.000 de creştini irakieni au fost ucişi. Peste 40% dintre refugiaţii irakieni din afara ţării sunt creştini. Potrivit estimărilor furnizate de diferiţi episcopi, populaţia creştină irakiană se ridică în prezent la 400.000, comparativ cu un milion şi jumătate cât număra în 2003. Dintre cele 65 de mănăstiri şi biserici din Bagdad, 40 au suferit atentate. În ziua de 31 octombrie, catedrala siro-catolică din Bagdad a fost atacată, fiind ucise 58 de persoane, între care copii, femei, bătrâni şi doi preoţi care celebrau Sfânta Liturghie.

Această stare a lucrurilor a determinat ca duminica trecută (21 noiembrie) în mai multe locuri creştinii să se roage "pentru respectarea vieţii şi în mod special pentru creştinii care şi-au pierdut viaţa pentru credinţă în Irak, în Orientul Mijlociu şi oriunde în lume". Rugăciuni s-au ţinut în Italia, în Marea Britanie, în România. S-au înălţat rugăciuni şi pentru persecutori "ca să poată primi lumina adevărului şi a iubirii". Cei care s-au rugat au aprofundat semnificaţia prezenţei milenare a creştinilor în Orientul Mijlociu, acolo unde se află rădăcinile credinţei. Au reflectat, de asemenea, asupra modului în care religia este instrumentalizată pentru a provoca acte de violenţă împotriva bisericilor şi altor locuri de cult, împotriva credincioşilor care se roagă lui Dumnezeu şi care doresc să trăiască în pace în ţara lor.