Fuga de Apocalipsă, o tristă iluzie a ateismului

De când cu descoperirea unui calendar mayaş care pare că se opreşte în anul 2012, a reînceput obsesia Apocalipsei, cu mai multă forţă ca niciodată.

Tot felul de variante se vehiculează în lume, dar nici una nu are legătură cu varianta biblică a Apocalipsei şi nici cu atitudinile creştine fireşti în acea conjunctură şi nici în perspectiva ei. Mai degrabă este vorba de teama de cataclisme venite... de la natură, o natură privită ca fiind în afara lui Dumnezeu, cu care "apocalipsele" moderne n-au nici o treabă. Ape revărsate, cutremure catastrofale, pene de curent de luni şi ani de zile, datorate unor explozii solare, asteroidul ucigaş, tot soiul de nenorociri planetare sunt trecute în revistă şi... Dumnezeu nu este prezent în aceste pseudoapocalipse care fac o grămadă de tulburare în toată lumea şi le umplu buzunarele câtorva şmecheri care profită de credulii cu multă teamă de moarte şi nădejde în Dumnezeu şi Înviere deloc.

În Statele Unite a înflorit afacerea celor care construiesc containere gen bunker, în care speriaţii nădăjduiesc să scape de moarte, când toată lumea în jurul lor moare. Unii şi-au retras copiii de la şcoală şi s-au mutat în mijlocul pădurii, gata în orice moment să înşface rucsacii şi să fugă la ascunzătoarea secretă din munţi, unde vor aştepta, încotoşmănaţi în frică şi cu moartea în sân, trecerea morţii prin lumea pe care ei au păcălit-o prin inteligenţă şi prevedere.

Tipi cu pregătire militară găsesc în aceste pseudoapocalipse motivul să îşi împlinească visele pubertine de Rambo: se înarmează până-n dinţi şi fantazează despre cum se vor apăra ei de gloatele înfometate care vor da atacul la proviziile lor din căbănuţa ascunsă în pădure.

O isterie atee care ar putea fi chiar amuzantă, dacă la mijloc nu am întrezări cât de vie şi de urâtă este iluzia depărtării de Dumnezeu şi a fugii de moarte, cu care trăiesc aceşti oameni speriaţi, debusolaţi, creduli şi egocentrici, care vor să se salveze cu orice preţ, de fapt chiar cu preţul propriului suflet. Căci ce poate fi mai ucigător decât să te pregăteşti ca, într-o situaţie de criză, să-ţi ucizi semenii aflaţi în necaz, îmbătat fiind de iluzia fugii de propria moarte fizică, în timp ce lumea întreagă moare?

Vedem în clar şi cu tristeţe o adevărată trăire anti-Hristică, opusă complet celei degajate de sfintele cuvinte ale lui Iisus: "Cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va scăpa" şi "iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi".

Constatăm, totodată, că sumedenia de filme de acţiune, cu "eroi" care se luptă cu răul prin rău - ştiţi modelul: un Rambo capabil să-i omoare pe toţi care vor să-l aresteze sau soldatul care se întoarce de pe front în orăşelul lui liniştit, care între timp a ajuns dominat de câţiva mafioţi, pe care eroul îi trece prin foc şi sabie, iar la sfârşit rămâne cu fata frumoasă -, au făcut mulţi adepţi.

Din păcate, şi unii români cad în această capcană ridicolă, construindu-şi case sub pământ şi pregătindu-se să trăiască cu familia lor, rupţi de moartea plimbăreaţă prin lume, ca să… Chiar, ca să ce?