Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Greşita evaluare a şanselor

Greşita evaluare a şanselor

Data: 27 Mai 2013
Obiceiul de a exagera greutăţile şi de a le da o mare importanţă slăbeşte caracterul şi paralizează iniţiativa în aşa grad, încât se ajunge la neputinţa de a mai întreprinde ceva. Cel care începe prin a vedea numai greutăţile, niciodată nu va face ceva valoros. Izbuteşte numai acela care ţinteşte scopul şi biruie piedicile. A crede că binele va triumfa, că armonia şi sănătatea sunt realităţi, iar boala numai o lipsă trecătoare, iată ceea ce se numeşte o atitudine optimistă, care până la urmă poate schimba, nu de puţine ori, o situaţie foarte încurcată. Optimismul este constructiv. El reprezintă pentru noi ceea ce este soarele pentru vegetaţie. Toate prind viaţă când soarele e strălucitor pe cer. Pesimismul e din contră negativ, e o închisoare întunecoasă care distruge vitalitatea şi opreşte dezvoltarea.
 
Cu toate astea, mulţi nu se cunosc singuri până când n-au suferit o umilitoare înfrângere. Acest insucces eliberează atunci, din adâncimea firii lor, puteri care-i fac în stare să săvârşească minuni. Sunt unii oameni care, când se văd trântiţi jos şi simt că cei din jurul lor îi dispreţuiesc şi îi învinovăţesc, tocmai atunci iau hotărârea de a se ridica; şi deodată, totul în ei năzuieşte spre biruinţă. Un astfel de om pare a-şi zice: Dacă viaţa îmi rezervă încă un Waterloo, voi fi ducele de Wellington, nu Napoleon. (Preluare şi adaptare din volumul „Minunile gândului“, Swett Orison Marden, Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2001)