HOREB numărul 5: despre secularizare

Nici în proximitatea Cea­hlăului, nici la poalele muntelui Rarău n-a apărut o publicaţie cu nume de munte biblic, ci în „oraşul dintre vii”, în vechea cetate episcopală a Huşilor. Cu binecuvântarea Preasfinţitului Episcop Ignatie Trif pornea la drum în decembrie 2019 HOREB, revistă de spiritualitate şi actualitate, cu periodicitate anuală.

Structura editorială a fiecărui număr este concepută pe osatura unei părţi tematice consistente, la care se adaugă şi alte capitole, cu articole din domenii diferite ale cugetării teologice, grupate în rubrici denumite cu titluri latine: Biblica, Historica, Exagium, Varia, Recensiones, Auctores. Prin corelare cu tematicile anilor omagiali din Patriarhia Română, subiectele de fond din secţiunea THEMATICA s-au concentrat asupra unor teme de actualitate din viaţa Bisericii şi a societăţii româneşti din zilele noastre: „Urbanitatea şi ruralitatea credinţei. Continuitate şi ruptură” (2019); „Credinţa, părinţii şi copiii: Societatea 5.0” (2020); „Diaspora. Departe de casă. Acasă prin credinţă” (2021); „Rugăciunea ca întâlnire şi terapie în dialog” (2022). De fiecare dată, ierarhul de la Huşi, profesor de teologie la Facultatea de Teologie „Dumitru Stăniloae” din Iaşi, a atras colaboratori valoroşi, din ţară şi din străinătate, astfel încât conţinuturile publicate sunt mărturie că altitudinile cugetării teologice pot cunoaşte cote înalte şi în apropiere de lunca Prutului, acest Iordan românesc.

Nucleul tematic al numărului 5 din HOREB (decembrie 2023) este dedicat unei teme îndelung cercetate de sociologii occidentali în ultimii 50 de ani, devenită şi la noi o prioritate la începutul mileniului trei: secularizarea. Cele 19 studii reunite în partea tematică intitulată „Biserica în lume şi lumea în Biserică. Despre secularizare” sunt rezultate ale cercetării academice care îmbină perspectivele spirituale cu abordări interdisciplinare ale ştiinţelor socio-umane (antropologie, sociologie, filosofie, politologie, istorie).

Cu o meditaţie filocalică despre efectele secularizării asupra conştiinţei umane, IPS Mitropolit Iosif al Europei Occidentale şi Meridionale deschide abordarea temei dintr-o perspectivă spirituală. În studiul său „Eshatologie şi secularizare”, Preasfinţitul Ignatie afirmă puterea Sfintei Liturghii de a face din experienţa eclesială o „eshatologie prezenteistă”, prin care realitatea Împărăţiei lui Dumnezeu nu este doar o proiecţie în viitor, ci poate fi „experimentată acum ca viaţă nouă în Duhul Sfânt, ca anticipare reală a noii creaţii” (p. 27). Autorul conchide la final: De aceea, antidotul, care ne va ajuta să nu fim aruncaţi în malaxorul secularizării, este să devenim cetăţeni conştienţi ai Împărăţiei lui Dumnezeu, prezentă şi actualizată în Dumnezeiasca Liturghie, ca eshatologie realizată sau „eshatologie în lucrare”, exprimată în „taina îndumnezeirii”, „săvârşită în Biserică”, îndumnezeirea fiind „centrul ascuns, dar cu totul nou, în funcţie de care se dezvoltă istoria lumii” (p. 38).

Despre pluralism, multiculturalism şi corectitudinea politică în ţările Europei de Nord, ca provocări ale misiunii pastorale în diaspora ortodoxă română, scrie Preasfinţitul Macarie Drăgoi, cu mărturii din experienţa practică de arhipăstor în Scandinavia. În grupul studiilor care abordează fenomenul secularizării din perspectiva identificării cauzelor, consecinţelor şi noilor exigenţe misionare se înscriu contribuţiile unor clerici şi profesori de teologie cu expertiză în cercetarea fenomenului: Pr. Radu Preda, „Secularizarea & autosecularizarea. Note social-teo­logice”; Teodor Baconschi, „Veşnicia şi veacul. Secularizarea ca pariu eshatologic”; Pr. Daniel Benga, „Câteva reflecţii asupra secularizării şi misiunii ortodoxe în societatea contemporană”; Pr. Patriciu Vlaicu, „Vocaţia profetică a Bisericii în societate: evaluarea unor învăţăminte din trecutul relaţiilor Biserică-Stat în contextul provocărilor actuale”; Diac. Adrian Sorin Mihalache, „Digitalizarea experienţelor culturale şi comportamentele dependente. Posibilele modificări psiho-emoţionale şi neurofiziologice operate de societatea de consum”; Pr. Dragoş Andrei Giulea, „Valorile creştine - veritabila răsturnare a valorilor”.

Profesorul Nicu Gavriluţă, sociolog şi filosof, contribuie la volum cu un studiu intitulat „Sacrul şi ipostazele actuale ale secularizării”, iar redactorul-şef de la „Dilema veche”, Sever Voinescu, şi profesorul de drept şi magistratul Valeriu Stoica abordează condiţia creştinului şi a credinciosului ortodox într-o lume secularizată. Scriitorul Theodor Codreanu face un excurs filosofico-literar cu tema „Postmodernismul şi secularizarea creştinismului”.

Despre societatea românească asaltată de valurile secularizării, din interior şi din exterior, precum şi despre analiza impactului societal şi duhovnicesc, volumul beneficiază de contribuţii academice oferite de sociologi: Mirel Bănică, „Semne discrete ale secularizării în spaţiul public din România. Un inventar de etapă”; Ionuţ Biliuţă, „Binefacerile secularizării? Pentru un profil imaginar al Bisericii Ortodoxe în contemporaneitate”; Alexandru Gussi, „Biserica în lume şi lumea în Biserică. Capcana politicului în România de azi”. Într-o perspectivă mai largă, avem mărturiile unui occidental convertit la Ortodoxie (Paul Kingsnorth, „Păgânii postmoderni: Biserica în epoca modernităţii lichide”) şi întrebarea unui creştin din Orientul îndepărtat (Kenan Wang, „Este umanismul secular o opţiune pentru Europa? Lecţii ale experienţei istorice din China”).

Partea tematică a numărului 5 din HOREB se încheie cu un studiu documentat al unui autor care sintetizează multe aspecte sesizate şi de alte studii din volum: Lucian Cîrlan, „Driftul secularizării. Dezgheţul (ne)religios în România post­comunistă”. Pe baza analizelor statistice este studiat procesul de desecularizare postcomunistă a spaţiului românesc şi driftul secularizării din ultimul deceniu. Autorul identifică mutaţii socio-religioase produse în această perioadă (religia - alegere personală, individualizarea credinţei, autoritatea religioasă, spiritualitatea alternativă, anticlericalismul) şi conchide: Ieşirea din ghetoul liturgic, refacerea arhitecturii instituţionale şi recucerirea spaţiului public şi politic nu au fost direct proporţionale cu revirimentul religios al conştiinţelor individuale (p. 249).

Revista conţine articole interesante şi în celelalte rubrici, iar la final, scurte fişe biografice ale autorilor din acest număr.

HOREB numărul 5 reuneşte astfel în paginile sale autori din ţară şi din lume. Astfel, stabileşte conexiuni spiritual-academice de la Cluj la Bucureşti, de la Iaşi la Paris şi de la Huşi la Montreal, dominând relativitatea distanţelor prin mărturia dreptei credinţe. Deşi atinsă de relativitatea timpului, asemenea multor publicaţii teologice de la noi, revista HOREB de la Huşi, având ca redactor-şef pe harnicul părinte consilier cultural Cosmin Gubernat, aduce şi acum contribuţii importante la cultura teologică românească.