Hrisostom, fericitul mitropolit

În comuniune de rugăciune sunt pomenite persoane aflate uneori la mari depărtări, pentru că rugăciunea anulează distanţele şi-i apropie pe oameni.

Un important eveni­ment trăit în vremea frec­ventării cursurilor la Se­minarul Teologic de la Mănăstirea Neamţ a fost, fără îndoială, vizita Pa­triarhului ecumenic Dimitrios I al Constantinopolului din septembrie 1987. Precedată de in­tense şi minuţioase pre­gătiri, prezenţa Patriar­hului şi a delegaţiei Tro­nului Ecumenic a fost, poate, momentul cel mai însemnat în ceea ce pri­veşte legăturile cu celelal­te Biserici Ortodoxe surori. Niciodată un Patri­arh de Constantinopol nu mai vizitase Moldova. Era, aşadar, un oaspete aş­teptat de 600 de ani...

În toamna anului 1987 şcoala a început mai de­vreme ca de obicei. Cură­ţenie generală, pregătiri, repetiţii succesive pentru cor, învăţarea imnului arhieresc în limba greacă, toate înmănuncheate în zilele acelea de septem­brie. În seara zilei de 18 a lui Brumar delegaţia a ajuns la Neamţ. Primirea a fost pe măsură. Toate mănăstirile de călugări din judeţ şi-au trimis monahii în Lavră.

În biserica ştefaniană a Mănăstirii Neamţ Pa­triarhul Dimitrios a ră­mas uimit de mulţimea călugărilor. Chinovia avea atunci 100 de monahi la care s-au adăugat cei de la Sihăstria, Secu, Bis­triţa, Horaiţa. Avva Cleopa era şi el prezent împre­ună cu stareţii mănăsti­rilor nemţene. A doua zi delegaţia a vizitat Semi­narul Teologic. Încântaţi de primirea făcută de cei 150 de elevi, de micul con­cert susţinut şi de cuvân­tul directorului semina­rului, pr. prof. Mihai Vi­zitiu, ierarhii Constantinopolului, între care se afla şi actualul patriarh, pe atunci mitropolit, au zâm­bit larg deschizându-şi inimile către noi, smeriţii învăţăcei. Patriarhul Di­mitrios ne-a amintit cu­vintele Mântuitorului: „secerişul e mult iar secerătorii puţini”, ne-a oferit fiecăruia câte o cruce de argint (pe care o păstrez şi acum) şi l-a rugat pe mitropolitul Hrisostom de Mira să rostească un cu­vânt la deschiderea ofi­cială a cursurilor pentru noul an şcolar. Îmi amin­tesc de statura aparte şi sobră a mitropolitului Hrisostom, devenit în 1991 mitropolit de Efes. A ţinut o omilie scurtă de­spre ştiinţa Teologiei, de­spre cunoaşterea dar mai ales trăirea ei. Mitropoli­tul fusese profesor şi rec­tor al Şcolii Teologice din insula Halki, închisă în anul 1971. Aproape toţi ierarhii Patriarhiei de Constantinopol fuseseră studenţii lui. Recunoscându-i calităţile, ucenicul de altă dată, Patriarhul Bartolomeu I, l-a aşezat, odată cu instalarea sa în noua demnitate, în scaunul al doilea ca importanţă, la Efes, unde a rămas până la trecerea sa la Domnul în 13 octombrie 2006. Profesor de Istoria dogmelor, mitropolitul Hrisostom a fost nevoit să renunţe la ca­tedră vreme de 35 de ani. În tot acest timp a militat pentru repararea unei ne­dreptăţi evidente. Şi datorită intervenţiilor sale, ca şi ale altor ierarhi şi oameni importanţi, Şcoala de Teologie de la Halki are acum şanse de redes­chidere.

Acest moment înde­lung aşteptat va fi o bu­curie şi pentru mitropo­litul Hrisostom, bucurie pe care el o va trăi de astă dată în Ceruri.

Mitropolitul Hrisostom a văzut atunci, în septembrie 1987, cele mai importante vetre de spirituali­tate din Moldova: laşul, Suceava, Neamţul, Agapia, Văratec. Întâia vizită făcută în Moldova de Patriarhul Ecumenic şi delegaţia care l-a însoţit a avut ecouri largi în în­treaga lume creştină. Nu trebuie să uităm că Bise­rica se afla încă în vre­muri de umilinţă.

Evocarea acestei vizite istorice şi a chipului feric­itului întru pomenire mi­tropolitul Hrisostom al Efesului a fost sugerată de Înaltpreasfinţitul Mi­tropolit Daniel care ne-a vorbit într-o recentă şe­dinţă a Consiliului epar­hial de venerabila sa per­soană. Aşa se întâmplă în Biserica Ortodoxă. În co­muniune de rugăciune sunt pomenite persoane aflate uneori la mari de­părtări, pentru că rugă­ciunea anulează distan­ţele şi-i apropie pe oa­meni.

În cuvântul ţinut atunci la Neamţ mitropo­litul Hrisostom ne sfătuia să cerem permanent de la Dumnezeu „darul Duhu­lui Sfânt care vindecă toate slăbiciunile şi pe cele cu lipsă le plineşte”.

Mulţumindu-i ierarhu­lui pomenit pentru în­demnurile făcute în urmă cu 20 de ani, ne rugăm şi noi să i se răsplătească ostenelile şi să intre întru bucuria Domnului Său.

Arhim. Timotei Aioanei, Exarh cultural al Arhiepiscopiei Iaşilor