Icoana Îndrumătoare către netrecătoarea Împărăţie

Icoana Maicii Domnului Îndrumătoarea de la Mănăstirea Neamţ reprezintă încredințarea că toate icoanele Preasfintei Treimi, ale Maicii Domnului şi sfinților primesc daruri speciale încă de la momentul sfințirii lor.

Când un preot sfințește o icoană, cere ca acesteia să i se ofere de la Dumnezeu darul și puterea de a face minuni.

Sunt foarte mulți oameni în vremea noastră care zâmbesc sau rostesc cuvinte ironice şi defăimătoare atunci când aud de minuni. Nu înțeleg că harul lui Dumnezeu lucrează prin aceste icoane așa cum lucrează prin moaștele sfinților și prin toate cele pe care Biserica ni le aşază înainte în Sfânta Liturghie, prin Sfintele Taine. Prin toate slujbele Bisericii primim darurile cele bogate ale Duhului Sfânt, revărsate în lume de la Cincizecime până în vremea noastră.

Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Neamț este, pe de o parte, o pagină de strălucită istorie bizantină (și ortodoxă), iar pe de altă parte, o mărturie a evlaviei pe care credincioșii au avut-o totdeauna față de Preacurata Maică a lui Dumnezeu. Icoana se află de aproape 600 de ani în biserica Mănăstirii Neamț. La începuturi, a stat în vechea ctitorie a lui Petru I Mușat, ridicată la sfârșitul veacului 14, și apoi în preafrumoasa ctitorie a marelui domn al Moldovei, Sfântul Voievod Ștefan cel Mare. Această icoană a fost primită în dar de la familia Paleologilor din Bizanț, cu puțin timp ca strălucita cetate a lui Constantin să cadă sub turci. De acolo, Țara Moldovei a primit numeroase odoare sfinte: moaștele Sfintei Parascheva, precum şi două sfinte icoane vechi. Una a fost dăruită de familia lui Alexandru cel Bun, domnul Moldovei, Mănăstirii Bis­trița, ctitoria sa, și alta Mănăstirii Neamț.

S-a spus atunci că această icoană este o copie a Maicii Domnului Lidianca, Îndrumătoarea, primind de-a lungul timpului diferite denumiri. Originalul s-a aflat în Lyda, patria Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de Biruință, care este reprezentat pe cealaltă față a icoanei, pictată pe ambele părţi, după obiceiul din Bizanț. Unii spun că datează din veacul 7, alții acribioși în cercetările lor spun că a fost pictată cu puțin timp înainte de a fi dăruită. Este mai puțin important dacă datează din veacul 7 sau din veacurile 13-14. Notabil este faptul că această icoană a Maicii Domnului provine din Bizanț. Este un semn al dărniciei împăraţilor bizantini faţă de Țara Moldovei și o dovadă a legăturilor irenice, frățești, existente întotdeauna între monarhii ortodocși care își făceau daruri sfinte și prețioase.

Această Icoană a Maicii Domnului a fost cinstită întotdeauna. De aceea, începând de anul trecut are o zi specială de sărbătorire, cu slujbă şi rânduieli dedicate.

Marele domn al Moldovei, Ște­fan cel Mare și Sfânt, poposea de multe ori la Mănăstirea Neamț, la hramul praznicului Înălțării Domnului. Cobora de pe calu-i alb lângă zidurile mănăstirii, mergea în biserica pe care a zidit-o şi îngenunchea în fața icoanei Preacuratei.

Asemenea Voievodului Ştefan, alți domni, boieri şi numeroşi monahi s-au închinat înaintea Preacuratei Născătoare de Dumnezeu. „Îngenunchem rugându-te, înal­ță-ne, ne mântuie de valul ce ne bântuie” - așa avea să spună în versuri Mihai Eminescu, care a poposit la Mănăstirea Neamț, evidenţiind evlavia pe care credin­cioșii o arătau Maicii Domnului.

În istoria Mănăstirii Neamț au existat și vremuri de restriște, ea nu a avut doar pelerini și binefăcători, ci și jefuitori, incendiatori, neprieteni ai acestui loc încărcat de istorie sfântă.

În vremea eteriei, în urmă cu vreo 200 de ani, în primul pătrar al veacului al 19-lea, când nori negri s-au adunat peste Țara Moldovei, icoana a fost dusă într-un munte din apropiere. Călugării bătrâni ai mănăstirii, mulți atunci la număr, ucenici ai Sfântului Paisie, au hotărât să ducă icoana în muntele Rusu, rămânând așezată în pământ mai bine de un an. Acest loc se numește în prezent Icoana. După ce a trecut încercarea, când s-a înseninat din nou cerul deasupra mănăstirii, au readus icoana în Marea Lavră.

În apropierea sfântului locaș, călugării care au purtat-o în procesiune de la muntele Rusu au observat că icoana era deteriorată. Istoria mănăstirii, consemnată de călugării cronicari ai veacului al 19-lea, mai ales de Andronic Cronicarul, notează că cei prezenţi au făcut în mănăstire priveghere de toată noaptea. După ceasurile de rugăciune, icoana s-a luminat și a devenit mai frumoasă decât era la început. Este una dintre nenumăratele minuni pe care Maica Domnului le-a făcut. După aproximativ 30 de ani de la acel moment, un mare stareț al Lavrei, arhimandritul Neonil Buzilă, a comandat o ferecătură din argint aurit cu pietre prețioase pentru a acoperi icoana, arătând mare cinstire pentru ocrotitoarea mănăstirii. Înaintea ei și-au plecat genunchii domnii, boierii, domni­țele, oaspeții sosiţi de departe, dregători importanți, dar și ne­numărați pelerini care au venit de-a lungul anilor pentru a se întâlni cu istoria acestui loc.

Părintele Cleopa, într-un frumos cuvânt pe care l-am auzit cu mulți ani în urmă, spunea că mănăstirea a avut în istoria ei peste 30.000 de călugări. Nu știu cine se poate lăuda cu un asemenea număr. În vremea Sfântului Paisie, în urmă cu 200 de ani, erau peste 1.000 de viețuitori, împreună cu cei din schiturile din subordine.

Acești călugări cuvioşi au îngenuncheat înaintea Născătoarei de Dumnezeu, cerându-i milostivire și iubirea ei nemărginită de Maică. Către ea s-au rugat cei care au ales viața pustnicească. Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla a trecut pe la Neamț pentru a se închina Maicii Domnului îna­inte de viețuirea în adâncul codrilor. În preajma icoanei s-au călugărit unii viețuitori care au devenit mai târziu prieteni ai lui Dumnezeu: Sfinţii Pahomie de la Gledin, Grigorie Dascălul, Mitropolitul Țării Românești, şi Ioan Iacob, împreună cu mulți alţii.

Înaintea acestei icoane, în biserica cea mai frumoasă dintre ctitoriile Sfântului Ștefan s-au făcut înălțătoare slujbe, uneori cu soboare de zeci de ieromonahi și ierodiaconi, cu cântări ca în Bizan­țul de odinioară.

Părintele Petroniu Tănase, trăitor în ultimii ani ai vieții la Schitul românesc Prodromu din Muntele Athos, spunea că slujbe ca la Neamț nu a văzut niciodată. Avva Petroniu mărturisea că te simțeai în cer când participai la privegheri ori la Sfânta Liturghie, lângă icoana din care privește Preacurata Maică a lui Dumnezeu.

În urmă cu mulți ani se păstra la Neamț o tradiție pe care o pomenea și Patriarhul Teoctist, în tinereţe viețuitor al mănăstirii, că în Vinerea Luminată, după ce se făcea Liturghia mai devreme, călugării purtau în procesiune icoana și mergeau pe la Vovidenia și prin hotarele mănăstirii cu ectenii și frumoasele cântări ale Învierii. Acest obicei întâlnit la Muntele Athos se păstrează şi acum. De aceea icoanele făcătoare de minuni sunt scoase la zile importante, cum se întâmplă la Iviru, Lavra, Vatoped şi în alte locuri, făcându-se litanii şi rugăciuni.

Icoana Maicii Domnului de la Neamţ este primitoare de pelerini și străini. Cu prilejul hramului mănăstirii, în vremea studiilor mele de la Seminarul Teologic, soseau pelerini din toată țara Moldovei. Pelerinajul începea cu câteva zile mai devreme și se încheia la sfârșitul săptămânii. Oamenii veneau pe jos, mulți dintre ei aducând câte o sticlă de untdelemn sau o pungă de făină, pe care o lăsau ca jertfă pentru prescura ce avea să devină Euharistie.

Rămâneau la slujba Privegherii, și avem încă mulți martori care știu că slujba hramului de la Mănăstirea Neamț era cea mai frumoasă slujbă de priveghere şi dumnezeiască Liturghie dintre cele care se săvârșeau în nenumăratele și istoricele altare ale Moldovei.

Așadar, icoana de la Mănăstirea Neamț este în primul rând întăritoare în credinţă pentru toţi credincioşii. Este și istorie care vine de departe, din Bizanț, dar mai ales ea ascultă rugăciunile pelerinilor și călugărilor care doresc să fie mai aproape de Dumnezeu și de Preacurata Sa Maică.

„Îndrumătoarea” înseamnă cea care îi îndrumă pe oameni către Împărăția lui Dumnezeu. Au fost şi încă mai sunt foarte mulți oameni care se cred îndrumători. Nu știm dacă învățătura lor este cea potrivită către cei care caută un sens al vieții. Maica Domnului i-a îndrumat pe ucenicii Mântuitorului și pe toți cei de după ei, spunându-le: „Să faceți ceea ce vă va spune El”. Aceasta a fost îndrumarea, predica sau cuvântul de învățătură al Maicii Domnului, pe care ni-l spune și nouă, chiar dacă noi nu mai suntem atenți la învăţătura Mântuitorului Hristos.

Îndrumarea din partea Maicii Domnului, preafrumos zugrăvită în icoana de la Neamț, este să ascultăm cuvintele Lui, care ne aduc bucurie și viață veșnică.

Maica Domnului, indiferent unde s-ar afla icoana ei: în Țara Sfântă, la Marea Lavră, Prodromu, Lacu, Iviru, la Constantinopol, Neamț, Putna, Râmeț, Nicula sau în alte ținuturi românești, are același mesaj pentru noi.

Am cunoscut îndrumarea Maicii Domnului ca elev la Seminar, participând la hramurile acestei mănăstiri, atunci când icoana era scoasă de soborul slujitorilor. În anii aceia, întotdeauna la sărbătoarea Înălțării Domnului (dar și la Pogorârea Duhului Sfânt, al doilea hram al mănăstirii), icoana era purtată de către stareții mănăstirilor Sihăstria și Secu. Cele două foste schituri ale Neamțului, înfiinţate cu mulţi ani în urmă, au devenit între timp cunoscute mănăstiri, iar stareții lor purtau icoana în amintirea călugărilor iubitori de liniște și nevoitori, fii ai Mănăstirii Neamț altădată.

În anii din urmă am mai primit o binecuvântare. Într-o zi a hramului Mănăstirii Neamț, în urmă cu 30 de ani, am fost hirotonit în treapta de ierodiacon, chiar în fața icoanei Maicii Domnului, care era scoasă din biserică și așezată pe Altarul de vară din curtea mănăstirii. Înaintea acestei icoane, cei trei arhierei prezenţi atunci la sărbătoare m-au făcut părtaș la bucuria pe care o păstrez întru așezarea mea ca citeț și ipodiacon lângă preafrumoasa icoană a
Maicii Domnului Îndrumătoarea de la Neamț.

La toate aceste istorii şi istorisiri sfinte se adaugă dragostea credincioşilor care au venit de departe pe jos, uneori călătorind câte o zi sau două, dormind prin pădure sau pe marginea drumului pentru a ajunge în zi de hram și la alte sărbători la Mănăstirea Neamț, spre a se închina înaintea Maicii Domnului.

Maica Domnului nu rămâne indiferentă la această evlavie. Dacă noi, cei de acum, grăbiți și comozi, nu mai avem timp, ea, totuşi, nu uită să răsplătească evlavia și jertfelnicia arătate.

De aceea, cerem ajutorul și ocrotirea Maicii Domnului și o rugăm ca prin icoanele ei atât de măiestrit zugrăvite, prin rugăciunile care se înalță către ea, să ne fie aproape, să ne ajute să devenim mai buni și mai atenți în drumul acestei vieți.