Ideologii versus Cruce

Ideologiile seculare s-au născut odată cu îndepărtarea omului de Dumnezeu. Fiecare epocă istorică a cunoscut, într-o formă sau alta, tirania unor astfel de ideologii. Însă, pentru secolul trecut, ideologia comunistă mai ales a încercat din răsputeri înlocuirea credinţei creştine a Bisericii lui Hristos cu instituţii laice, atee. Practic, atacul asupra creştinismului a fost unul nemaiîntâlnit în istoria umanităţii atât prin natura crimelor, cât şi prin numărul victimelor.

Ideologia comunistă a fost un proiect sau contract social şi economic pe care un grup de indivizi constituit într-un partid politic a propus-o oamenilor în scopul unei iluzorii bunăstări materiale. Creştinismul a devenit un obstacol în manifestarea acestuia, de aici şi încercarea de a lichida credinţa creştină şi a impune convingerile comuniste. Am putea spune că în secolul XX am asistat la un adevărat război spiritual - ofensiva prinţului acestei lumi asupra Bisericii lui Hristos.

După zeci de ani de tiranie ideologică creştinismul a ieşit învingător. Trebuie să amintim aici crucea purtată de mii de martiri întru Hristos din temniţele comuniste care au devenit modele de urmat în mărturisirea credinţei.

Ideologiile seculare au dispreţuit simbolul şi esenţa creştinismului, Crucea. În lumea căzută, Crucea este calea cea mai sigură a omului spre Dumnezeu, aşa cum o trăim în taina Învierii lui Hristos Cel răstignit.

Dar ce se întâmplă astăzi în societatea românească? Libertatea de manifestare a credinţei este un fapt incontestabil, deşi unii încearcă să anuleze acest drept în numele unui neomarxism cinic (vezi atacurile repetate asupra prezenței orei de religie în școală). Trebuie să fim conştienţi că am intrat într-o nouă etapă istorică şi cunoaştem o nouă formă a ideologiei, globalismul secular. Mult mai subtilă în manifestare, dar la fel de subversivă ca doctrină. Sub aparenta libertate de gândire, de comunicare, de dezvoltare personală, totul are la bază forţa irezistibilă a manipulării sociale.

Cu toate acestea, observăm la o importantă parte a tinerei generaţii o formă de rezistenţă la manipularea politică, socială sau ideologică, mulţi înţelegând rostul şi rostirea creştinismului ortodox.

Ei sunt exemple vii pentru o lume în continuă decădere morală şi religioasă. Noua ideologie globalist-seculară încearcă cu toată forţa să anomizeze comunitatea creştină, să transforme persoanele în indivizi, să destructureze Biserica vie a lui Hristos promiţând ca şi ideologia comunistă raiul pe pământ. Aceasta ne duce cu gândul la cea de-a treia ispitire a Mântuitorului de către diavol: „Toate ţi le voi da ţie dacă vei cădea înaintea mea şi Te vei închina mie” (Mt. 4, 9).

Ideologiile care se confruntă cu creştinismul au un mare handicap, şi anume lipsa de iubire pentru om, căci, înainte de toate, Dumnezeu este iubire. Iar porunca lui Hristos adresată umanităţii este aceasta: „Poruncă nouă dau vouă: să vă iubiţi unul pe altul precum Eu v-am iubit pe voi” (In. 13, 34).

Am schiţat aici câteva din ororile ideologiilor seculare doar pentru a atrage atenţia asupra faptului că nu avem voie să uităm aceste realităţi crude prin care a trecut umanitatea. Secolul trecut comunismul a crucificat tot ce a avut mai bun România ca potențial uman, dar nu a făcut altceva decât să umple Cerul cu martiri. Jertfa lor să fie pentru noi un îndemn la priveghere căci zilele rele sunt.