Prima săptămână a Postului Mare este strigătul de dor al Tatălui către pruncii Săi. Obștea cea mare a umanității este chemată la venirea în sine (Lc 15, 17), asemenea fiului risipitor, și la
Împărtăşanie
În tinda mea cu umbre dulci, Stăpâne,
Atâtea seri la rând ai poposit, La masa albă m-ai blagoslovit, Atins-ai vinul şi ai frânt din pâine. Atâtea seri la rând s-au irosit, Căci n-au văzut privirile-mi păgâne, Că trupul sfânt Ţi l-ai ascuns în grâne, Şi sângele cu vin l-ai îndulcit. Şi azi, ca-n alte seri, în tind-ai stat. Ca să te vadă ochii mei, sărmanii, Paharul plin l-ai binecuvântat. În svonul vechi din sfintele cazanii, Cu scump sângele Tău m-am adăpat Şi trupul Tău s-a frânt spre împărtăşanii. (Zorica LAŢCU)



.jpg)