De mic copil, poveștile îmi desenau lumea, iar frumuseţea lor părea să curgă din gura celor mai în vârstă ca un izvor fără sfârșit. Basmele, sărbătorile, legendele erau ca niște fire de aur pe care doar Dumnezeu știe de unde și cum le țeseau. Le ascultam fascinat și, cu trecerea anilor, am început să le notez într-un caiet simplu, al cărui cotor păstrează acum povara celor 60 de ani trecuți peste el. În filele lui s-au adunat amintiri, poezii și mărunțișuri aparent irelevante, dar care pentru mine poartă sufletul copilăriei.
Împărtăşanie
În tinda mea cu umbre dulci, Stăpâne,
Atâtea seri la rând ai poposit, La masa albă m-ai blagoslovit, Atins-ai vinul şi ai frânt din pâine. Atâtea seri la rând s-au irosit, Căci n-au văzut privirile-mi păgâne, Că trupul sfânt Ţi l-ai ascuns în grâne, Şi sângele cu vin l-ai îndulcit. Şi azi, ca-n alte seri, în tind-ai stat. Ca să te vadă ochii mei, sărmanii, Paharul plin l-ai binecuvântat. În svonul vechi din sfintele cazanii, Cu scump sângele Tău m-am adăpat Şi trupul Tău s-a frânt spre împărtăşanii. (Zorica LAŢCU)



.jpg)