În căutarea lui Dumnezeu

Data: 02 Decembrie 2013

Trei tineri îşi terminaseră foarte bine studiile şi înainte de a se despărţi făcură o promisiune: vor cutreiera lumea, iar după trei ani se vor reîntâlni aducând cu ei lucrul cel mai de preţ pe care l-ar putea găsi.

Primul nu şovăi: plecă în căutarea unei pietre preţioase, nemaiîntâlnit de frumoasă şi valoroasă. Străbătu mări şi ţări, deşerturi şi munţi, cutreieră oraşe până când o găsi: era cea mai frumoasă piatră preţioasă care strălucise vreodată sub soare. Se întoarse deci în patria sa ca să-şi aştepte prietenii. Cel de-al doilea ins nu hoinări atât de mult ca primul. Găsi o fată cu chipul blând şi surâzător cu care se căsători. „Nimic nu este mai de preţ decât doi oameni care se iubesc“, gândea în sinea lui victorios tânărul nostru.

Se puseră deci să-l aştepte pe cel de-al treilea prieten. Acesta plecase în căutarea lui Dumnezeu. Lucru anevoios. Căutase pe cei mai vestiţi înţelepţi din toate ţările, dar nimic. Răspunsul căutărilor lui se lăsa aşteptat. Într-o zi, obosit de atâta hoinăreală, se aşeză pe iarbă, la marginea unui lac. Acolo urmări cu privirea o raţă care-şi căuta îngrijorată puii, aflaţi departe de ea. Bobocii erau mulţi şi sprinteni, iar raţa îi căută până la apusul soarelui, înotând printre trestii, până când îl recuperă şi pe ultimul pui. Atunci omul surâse şi se grăbi de întoarcere. Revederea prietenilor a fost una emoţionantă. Unul se lăudă cu piatra nestemată, altul cu soţia frumoasă coz. Nerăbdători, primii doi îl întrebară pe al treilea prieten: „Tu ce ai găsit de preţ? Trebuie să fie ceva minunat, de vreme ce ai întârziat atât. Şi apoi… o vedem din zâmbetul tău. Dezvăluie-ne taina!“

„L-am căutat pe Dumnezeu“, răspunse stingher tânărul. „Şi l-ai găsit?“,întrebară cei doi, plini de uimire. „Da, dar am descoperit că, de fapt, El mă căuta pe mine“. (Augustin Păunoiu)

Abonamente

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA

În căutarea lui Dumnezeu