Un sultan luminat și reformist, Abdul-Medjid, a reușit să pună la loc în 1852 steaua de argint furată din Biserica Nașterii Domnului din Betleem, pe care scria așa: „Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus es
In memoriam: „Un apărător al valorilor Ortodoxiei şi culturii noastre româneşti“
▲ Mesajul Preafericitului Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, adresat Înalt Preasfinţitului Andrei, Arhiepiscopul Alba Iuliei, cu prilejul trecerii la cele veşnice a Preasfinţitului Ioan Mihălţan, fost Episcop al Oradiei, Sălajului şi Bihorului ▲
† DANIEL Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române Am aflat cu multă tristeţe vestea că Preasfinţitul Părinte Ioan Mihălţan, Episcop al Oradiei, Sălajului şi Bihorului, până la începutul anului 2007, a părăsit lumea aceasta trecătoare, prin mutarea sa la viaţa cea veşnică, după o grea suferinţă, în dimineaţa zilei de 17 martie 2008. Adormitul în Domnul, Preasfinţitul Părinte Ioan Mihălţan, rămâne atât pentru fiii şi fiicele duhovniceşti din Ohaba, Sibiu şi Oradea, cât şi pentru cei ce l-au cunoscut personal sau prin intermediul cărţilor sale, o prezenţă luminoasă de cuget şi simţiri, un ierarh vrednic al Bisericii noastre strămoşeşti, care a înmulţit talanţii dăruiţi de Dumnezeu, făcându-i roditori în plan pastoral şi academic. Născut la 26 septembrie 1926 în satul Ohaba, din judeţul Alba, Preasfinţitul Părinte Ioan Mihălţan a primit la botez numele de Ioan. A urmat cursurile liceului Vasile cel Mare din Blaj (1939-1947) şi studiile Institutului Teologic Universitar Ortodox din Sibiu (1947-1951), susţinând licenţa în teologie cu teza Cele şapte discursuri despre Sf. Ap. Pavel ale Sf. Ioan Gură de Aur. În anul 1951, a fost hirotonit preot pe seama parohiei din satul natal, Ohaba, unde a desfăşurat o importantă activitate pastoral-misionară timp de aproape 40 de ani. Între ani 1973-1976, a urmat cursurile de doctorat, specializarea Teologie Dogmatică Simbolică şi Îndrumări Misionare, la Institutul Teologic Universitar din Bucureşti, iar între 1977-1979, a urmat studii de specializare la Institutul Ecumenic de la Bossey (Elveţia) şi la Facultatea de Teologie Protestantă de la Strasbourg (Franţa). În 1985, a obţinut titlul de doctor în teologie cu teza Preoţia Mântuitorului şi preoţia bisericească sub îndrumarea Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae. După ce a intrat în monahism la mănăstirea Sâmbăta de Sus, în ianuarie 1990, a fost ales de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române arhiereu-vicar al Episcopiei Oradiei, cu titlul de Crişanul, la propunerea Preasfinţitului Episcop Vasile Coman al Episcopiei Oradiei. În urma trecerii la Domnul a Episcopului Vasile Coman, Preasfinţitul Ioan Mihălţan a fost ales Episcop titular al Episcopiei Oradiei, fiind instalat la 25 octombrie 1992. „Ierarhii BOR l-au preţuit ca pe un adevărat părinte duhovnicesc“ A fost numit lector la catedra de Îndrumări Misionare a Institutului Teologic din Sibiu (1985), apoi profesor la Facultăţile de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca şi Oradea, primind titlul de Doctor Honoris Causa din partea Universităţii din Oradea. Pe tărâm cultural, a publicat o serie de lucrări cu un conţinut dogmatic, pastoral-misionar şi duhovnicesc, dintre care amintim: De vorbă cu credincioşii (Oradea, 1993), Îndrumări pentru îndreptarea şi mărturisirea duhovnicească a persoanei noastre (Oradea, 1994), Seminţe din ţarina cuminţeniei creştine (Oradea, 1994), Experienţe pastorale (Oradea, 1995), Idei din Sf. Evanghelii pentru predicile duminicilor şi sărbătorilor de peste an (Oradea, 1999). Este autorul mai multor studii, articole şi predici, publicate în „Ortodoxia“, „Studii Teologice“, „Mitropolia Banatului“, „Mitropolia Moldovei şi Sucevei“, „Telegraful Român“, „Legea românească“ etc. Prin operele, predicile şi activităţile sale, Preasfinţitul Ioan Mihălţan s-a evidenţiat ca un mărturisitor al credinţei, atât ca preot, cât mai ales ca ierarh, şi ca un apărător al valorilor Ortodoxiei şi culturii noastre româneşti. Ierarhii Bisericii Ortodoxe Române l-au preţuit ca pe un adevărat părinte duhovnicesc, iar în ultima parte a vieţii, când suferinţa bolii îl supunea la grele încercări, i-au transmis cuvinte de mângâiere şi îmbărbătare, încredinţându-l, totodată, de rugăciunile şi dragostea lor. În această zi îndurerată, ne rugăm ca Hristos-Domnul, Arhiereul cel Veşnic, să aşeze sufletul adormitului robului Său, Episcopul Ioan Mihălţan, în corturile drepţilor şi în rândul cuvioşilor şi ierarhilor nevoitori, fiind încredinţaţi în acelaşi timp că amintirea sa va rămâne vie în conştiinţa şi istoria Bisericii Ortodoxe Române.