În prima săptămână a Triodului nu postim

Suntem în prima săptămână din perioada Triodului, când miercuri şi vineri nu se posteşte pentru că este harţi. În aceste zile este suspendat postul şi se dezleagă la toate mâncărurile, inclusiv produsele din carne, lactate şi ouă.

Această săptămână ce urmează Duminicii Vameşului şi a Fariseului se numeşte Săptămâna vestirii, „în ea dându-se o dispensă totală de la post, ca în timpul Săptămânii Luminate, a Cincizecimii şi în timpul celor douăzeci de zile dintre Naşterea şi Arătarea Domnului” (Bobotează), după cum scrie în Triodul explicat părintele Makarios Simonopetritul. Tot el precizează: „după typikon, în timpul acestei săptămâni mâncăm în toate zilele, chiar şi miercurea şi vinerea, brânză şi ouă în mănăstiri şi carne în lume. Nu însă în semn de bucurie, ca în celelalte săptămâni de dispensă, ci de opoziţie faţă de armenii sau artzibourioi monofiziţi, care posteau strict în timpul acestei săptămâni (pentru a-i respinge pe aceştia şi învăţătura lor necucernică şi fără minte - Sfântul Teodor Studitul), de unde numele dat acestei săptămâni de Săptămâna artzibourion”.

Dispensa acordată de Biserică în această primă săptămână a Triodului este dată din acelaşi motiv ca şi aceea a săptămânii ce precedă Duminica Lăsatului sec de brânză.

Părintele Makarios Simonopetritul ne informează că în spaţiul necalcedonian, „cu zece săptămâni înainte de Paşte, copţii, sirienii şi armenii monofiziţi păzesc un post strict de trei zile la copţi, de o săptămână la orientali, în memoria pocăinţei ninivitenilor, de unde numele postul ninivitenilor. Acest post a fost introdus în secolul 6 în Siria de către nestorieni, în urma unei epidemii, devenind ulterior dintr-o particularitate locală o caracteristică proprie Bisericilor monofizite... Astfel, pentru a marca şi în domeniul disciplinar opoziţia ei dogmatică, Biserica Ortodoxă bizantină a impus tuturor credincioşilor această dispensă de la post în timpul săptămânii a zecea înainte de Paşti”.

Cu trecerea timpului, chiar dacă disputa cu monofiziţii nu mai era în prim-planul vieţii cotidiene a creştinilor ortodocşi, cum se întâmplase în secolele 5-7, obiceiul nepostirii în această săptămână, care pentru noi este prima din perioada liturgică a Triodului, s-a păstrat cu o semnificaţie diferită. „Suspendarea postului se înscrie acum în ciclul pregătirii treptate în vederea intrării în Postul Mare... Pe de altă parte, această săptămână corespunde simetric Săptămânii Luminate, în care se dă de asemenea dispensă de post, astfel că aceste două săptămâni încadrează ca două borne acest ciclu de purificare şi reproducere anuală a experienţei baptismale, făcând să iasă încă şi mai mult în evidenţă unitatea lui” (Ieromonah Makarios Simonopetritul, Triodul explicat. Mistagogia timpului liturgic, traducere Arhidiacon Ioan Ică jr. la Editura Deisis, Sibiu, 2008, p. 295).

Săptămâna care deschide timpul liturgic al Triodului prin suspendarea completă a postului ne pregăteşte pentru vremea duhovnicească a Postului Mare prin care mergem către Săptămână Mare şi prin ea ajungem la bucuria pascală a Învierii Domnului, ţinta celor 10 săptămâni ale Triodului.