Întru întâmpinarea Domnului, călăuziți de stea

Nașterea lui Iisus Hristos rămâne peste veacuri un important eveniment istoric marcat de jaloanele domniei în Imperiul Roman a lui Octavian Augustus (27 i.d. - 14 d.Hr.), guvernarea lui Publius Sulpicius Quirinius (51 i.d. - 21 d.Hr.), în Siria, și dictatura regelui Irod cel Mare Idumeul (37 i.d. - 4 d.Hr.), în Iudeea.

Sfântul Evanghelist Matei mărturisește sosirea magilor - craii de la Răsărit încărcați cu daruri: aur, smirnă și tămâie. De-a lungul timpului, ca viețuitori ai Bisericii suntem părtași și trăim permanent momentele Întrupării Domnului nostru Iisus Hristos. După cum mărturisește Evanghelistul Luca, păstorii care au fost primii martori ai evenimentului au fost supranumiți și „primii evanghe­liști ai erei creștine”, fiind mesagerii „a ceea ce li se spusese despre Acest Copil”.

Călăuziți de o stea, cei trei magi regi au mers în întâmpinarea Domnului. Teritoriul Persiei a fost leagănul unor mari descoperiri, printre care de o mare importanță sunt rămășițele pământești ale celor trei magi (490). Drumul osemintelor a fost sinuos, mai întâi la Constantinopol, apoi purtate de cruciați la Milan și în final duse de Frederic Barbarosa la Cologne. Ele au purtat semnul călăuzitor al Bunei Vestiri dincolo de destinul zbuciumat al lumii.

Prima reprezentare a celor trei bărbați ducând daruri datează din mijlocul secolului III și a fost descoperită la Roma, în Catacomba Priscillei. Călăuziți de aceeași stea, magii sunt reprezentați, tot în grup de trei, pe un sarcofag din Muzeul Vaticanului. În Catacomba Domitilei găsim reprezentați patru magi, iar în Catacomba lui Petru și Marcelin numai doi. Interesante sunt documentele siriene care amintesc doisprezece magi. În timp, imaginea a suferit interpretări și modificări, astfel că în Biserica Saint Apollinaire Nouvo din Ravena apare imaginea a trei nobili care împart daruri sub privirea Fecioarei Maria și a Pruncului Iisus. Aici ei pot fi cu ușurință iden­tificați după culoarea părului: Baltazar, Melchior și Gașpar. În reprezentări ulterioare ei apar purtând din nou coroane. Zugră­viți mai apoi ca mărturisitori ai Sfintei Treimi, un manuscris din secolul XII ne redă într-un nor imaginea lui Dumnezeu Tatăl, apoi sub apariția unui porumbel regăsim imaginea Sfântului Duh, iar chipul Celui nou-născut ne restituie imaginea Fiului.

„Nașterea ta, Hristoase Domnul Nostru, răsărit-a lumii lumină cunoştinţei: că întru dânsa cei ce slujeau stelelor de la stea s-au învățat să se închine Ție, Soarele dreptății, și să Te cunoască pe Tine, răsăritul cel de sus, Doamne, slavă Ție” - astfel sună cuvintele preotului, care intră cu icoana în casele credincioșilor de sărbătoarea Crăciunului, aducând aproape de om „lumina cunoştinţei” și „soarele dreptății”, prin „Răsăritul cel de Sus”.

În unele izvoare, magii, preoți - craii de la Răsărit, după Sfântul Maxim şi Teodet de Ancia au sosit din Babilon, după Sfântul Clement de Alexandria şi Sfântul Chiril al Alexandriei ei au sosit din Persia, şi potrivit Sfântului Justin, Tertulian şi Sfântului Epitanie au venit din Arabia.

„Magii, Împărații Perșilor, cunoscând pe Împăratul Ceresc, Cel ce S-a născut pe pământ, de stea luminată povățuiți, au ajuns la Betleem, aducând daruri alese: aur, tămâie și smirnă. Și când s-au închinat, au văzut pe Cel fără de ani Prunc, culcat în peșteră.” Aşa ne mărturiseşte cântarea, o sfântă relatare despre frumuseţea şi valoarea darurilor.

Evanghelia armeană a copilăriei de la anul 500 ne dezvăluie identitatea lui Melchior ca Rege al Persiei, a lui Baltazar ca rege al Arabiei și Gașpar ca rege al Indiei. În troparul din Canonul Înainteprăznuirii există o frumoasă descriere: „Magii cei din Persia cunoscându-te pe Tine, Cuvinte a lui Dumnezeu, Împărat născut din Fecioară pe pământ, s-au grăbit să Se închine Ţie cu daruri”. Magii au primit în drumul lor, prin credință și supunere necondiționată, Duhul Sfânt.

Prilej de bucurie, ca semn al împlinirii spre îndumnezeire a fiecărui prunc peste veacuri, sărbătoarea Nașterii Domnului trebuie să ne transforme și astăzi în vestitori, în crai de la Răsărit.

S-a păstrat în tradiția populară sub formă de colind o imagine purificatoare a celui care rămâne în istoria lumii Mesia:

Steaua sus răsare/ Ca o taină mare/ Steaua strălucește/ Și lumii vestește; / Că astăzi Curata/ Prea nevinovata/ Fecioara Maria/ Naște pe Mesia;/ Magii cum zăriră/ Steaua și porniră/ Mergând după rază/ Pe Hrisos să-L vază/; Și dacă porniră/ Îndată-l găsiră/ La Dânsul intrară/ Și se închinară;/ Cu daruri gătite/ Lui Hristos menite/ Ducând fiecare/ Bucurie mare;/ Care bucurie/ Și aici să fie/ De la tinerețe/ Pân-la bătrânețe.