Invitaţie la... destin

Muzica este arta care dă glas unor adevăruri ce nu pot fi rostite, dar care nu pot fi trecute sub tăcere; taina ei este mare, căci continuă să se instaleze, confortabil, în sufletele noastre de câte ori intrăm sub farmecul ei inefabil. Ca o mare poveste de iubire, muzica ne transfigurează, făcându-ne - din oameni - artişti pe fiecare în parte. Uşurând ceea ce pare insuportabil, amplificând fericirea momentelor frumoase din viaţă, muzica rămâne arta cea mai abstractă, şi totuşi cea mai convingătoare dintre toate, într-un univers saturat de materialismul unei gândiri mult prea concrete.

Este tocmai ideea de care ne convinge în fiecare seară de joi Filarmonica Braşov care, în 11 octombrie, la Complexul Militar Braşov, a propus, prin intermediul orchestrei simfonice, un concert desfăşurat sub conducerea muzicală a lui Ovidiu Dan Chirilă. Concertul face parte din stagiunea aniversară a Filarmonicii - cea de-a 130-a, solist fiind remarcabilul pianist Horia Mihail, care a putut fi ascultat în cadrul opusului simfonic cu care a debutat scenic la vârsta de numai 10 ani: Concertul pentru pian şi orchestră în Re major de Joseph Haydn. Ancorat într-o lungă poveste de iubire cu instrumentul său, confesiv şi inteligent, pasional şi subtil, vehement şi totuşi sobru, Horia Mihail reprezintă un artist care, la vârsta maturităţii, se află la ceasul desăvârşitii sale. Adevărul expresiei sale muzicale, aureolat de o cultură interpretativă de excepţie va rămâne marca sa distinctă: valoarea - cea care nu depinde vreodată decisiv de contextul în care ea evoluează, condiţionată fiind doar de cel Care a dăruit-o: Dumnezeu.

Evenimentul simfonic s-a încadrat în Festivalul „Musica coronensis“, ce îşi doreşte să contribuie la promovarea repertoriului muzical braşovean: în seara de octombrie despre care relatăm a fost vorba despre aniversarea a 150 de ani de la naşterea unuia dintre cei mai cunoscuţi compozitori braşoveni, Iacob Mureşianu, care a activat în posturile de compozitor, dirijor, pianist, profesor la Braşov şi Blaj. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea debutase procesul de formare a şcolii naţionale româneşti pe principii estetice originale, moment favorizat de Unirea Principatelor (1859) şi de cucerirea Independenţei: astfel s-a născut şi muzica corelată acestor evenimente istorice naţionale. Tinerii care, după revoluţia paşoptistă, avuseseră posibilitatea studiului în străinătate, se întorceau în ţară pentru a susţine dezvoltarea culturală autohtonă: printre ei se număra şi Iacob Mureşianu, revenit de la Leipzig - unde fusese distins cu premiul ce purta numele celui care a adus glorie acestui oraş german: Felix Mendelssohn-Bartholdy. Născut la Braşov, Mureşianu a devenit profesor la Liceul român din localitate, dirijor al Reuniunii de cântări şi muzică şi al corului Bisericii „Sf. Nicolae“. Între compozitorii timpului (Musicescu, Dima, Mandicevschi şi Vidu), Iacob Mureşianu este iniţiatorul oratoriului românesc, remarcându-se şi prin creaţia simfonică pe subiecte istorice, din rândul căreia a fost prezentată, în seara aniversară, Uvertura Ştefan cel Mare. Ca şi Caudella şi Dima, compozitorul braşovean a adoptat acest subiect relevant pentru istoria noastră naţională, valorizând personalitatea celui care a fost şi canonizat de curând de către Biserica Ortodoxă: Ştefan cel Mare şi Sfânt.

Spectacolul simfonic s-a încheiat cu interpretarea Simfoniei a cincea de Ludwig van Beethoven, artistul care - deşi îşi redacta testamentul cutremurător la vârsta de 30 de ani, a arătat lumii întregi, prin muzica sa, cum se poate învinge suferinţa, convertind-o în valoare şi artă. Cine se îndoieşte de puterea de viaţă a artei, este invitat să o trăiască în sala de concert, alături de Orchestra Filarmonicii din Braşov, întâlnind muzica la ea acasă.