De mic copil, poveștile îmi desenau lumea, iar frumuseţea lor părea să curgă din gura celor mai în vârstă ca un izvor fără sfârșit. Basmele, sărbătorile, legendele erau ca niște fire de aur pe care doar Dumnezeu știe de unde și cum le țeseau. Le ascultam fascinat și, cu trecerea anilor, am început să le notez într-un caiet simplu, al cărui cotor păstrează acum povara celor 60 de ani trecuți peste el. În filele lui s-au adunat amintiri, poezii și mărunțișuri aparent irelevante, dar care pentru mine poartă sufletul copilăriei.
Istorii cu tâlc: Nu oricine poate fi conducător
Avva Orsisios a zis: „O cărămidă nearsă, aşezată la temelia unei case, aproape de râu, nu rezistă nici o zi, dar dacă e arsă, se face ca piatra. La fel, un om cu simţire trupească, unul care nu s-a ars ca Iosif, în frica de Dumnezeu, se sfărâmă îndată ce ajunge conducător. Aceştia au multe ispite, căci trăiesc între oameni. De aceea, e bine ca omul care-şi cunoaşte măsura să fugă de greutatea puterii. Cei tari în credinţă sunt de neclintit. Dacă e să vorbim despre acelaşi Iosif, vom spune că nu era de pe pământ - câte ispite n-a avut, şi în ce ţinut, acolo unde pe atunci nu era nici urmă de credinţă în Dumnezeu! Dar Dumnezeul părinţilor săi a fost mereu cu dânsul şi l-a scăpat din toate necazurile, iar acum stă împreună cu părinţii săi în împărăţia cerurilor. Noi, la fel, cunoscându-ne măsura, să continuăm lupta spirituală. Abia aşa vom putea scăpa de Judecata lui Dumnezeu“. („Pateric“, Ed. Polirom, Iaşi, 2003)



.jpg)