Istorisiri la două mii de ani de la nașterea Sfântului Timotei (II)

Când a început colaborarea cu Apostolul Pavel, Timotei era foarte tânăr, probabil timid și cu unele probleme de sănătate (afecțiuni gastrice). Acest fapt nu a fost un obstacol în colaborarea cu Apostolul Neamurilor, ca ucenic credincios al acestuia. Pavel l-a vrut alături de sine pentru numeroasele misiuni pe lângă noile Biserici întemeiate de el.

În anii '90, susținând două cursuri intitulate „Exerciții despre figura lui Timotei”, unul la Milano și unul în Niger, Episcopul Carlo Maria Martini a spus: „Timotei este și coautor al câtorva scrisori ale lui Pavel, și destinatarul a două dintre ele: este formator de creștini, plecând de la formarea și de la exemplul vieții maestrului său”.

O altă trăsătură caracteristică personalității Sfântului Timotei este faptul că nu a avut niciodată conflicte cu Apostolul Pavel, tocmai pentru că, fiind un caracter blând și condescendent, se plia de bunăvoie caracterului complex al învățătorului său.

Sfântul Apostol Timotei a organizat împreună cu marele său învățător comunități în multe cetăți, la Filipi, Tesalonic, Bereea, Corint, Efes și, de asemenea, a fost coautor sau ajutător la scrierea unor epistole: 2 Corinteni, Filipeni, Coloseni, 1 și 2 Tesaloniceni și Filimon, conform:

2 Timotei 3, 14-15: „Tu însă rămâi în cele ce ai învățat și de care ești încredințat, deoarece știi de la cine le-ai învățat și fiindcă de mic copil cunoști Sfintele Scripturi, care pot să te înțelepțească spre mântuire, prin credința cea întru Hristos Iisus”.

2 Timotei 3, 17: „Astfel ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit, bine pregătit pentru orice lucru bun”.

1 Timotei 3, 16: „Și cu adevărat mare este taina dreptei credințe: Dumnezeu S-a arătat în trup, S-a îndreptat în Duhul, a fost văzut de îngeri, s-a propovăduit între neamuri, a fost crezut în lume, S-a înălțat întru slavă”.

2 Timotei 1, 13: „Ține dreptarul cuvintelor sănătoase pe care le-ai auzit de la mine, cu credința și cu iubirea ce sunt în Hristos Iisus”.

Timotei s-a bucurat să primească aprecierea de bun chivernisitor al lucrărilor încre­dințate, de bun lucrător și alergător pentru dobândirea cununii celei neveștejite.

Pe lângă cetățile menționate, a călătorit împreună cu Sfântul Pavel, din Listra către ținutul Frigiei și al Galatiei, apoi au coborât în Troa, mergând apoi cu corabia de la Troa la Samotracia, apoi în Macedonia, Neapolis și Filipi, întemeind Biserici, hirotonind diaconi, preoți și episcopi.

În istorica cetate Bereea, Veria de astăzi din nordul Greciei, Sfântul Timotei va fi din nou alături de Sfântul Apostol Pavel, unde, în urma predicii apostolice, Bisericii i s-au adăugat noi membri. După plecarea învățătorului lor, Sila și Timotei au rămas un timp și aici pentru a-i întări în credință și a-i mângâia pe credincioșii întristați adânc.

Conform Fapte 17, 15, Apostolul Neamurilor îl cheamă pe Timotei să vină la el cât mai curând („Iar cei ce însoțeau pe Pavel l-au dus până la Atena; și luând ei porunci către Sila și Timotei, ca să vină la el cât mai curând, au plecat”).

A fost prezent și în cetatea Tesalonicenilor, conform:

1 Tesaloniceni 3, 1: „De aceea, nemaiputând răbda, noi am hotărât să rămânem singuri la Atena”.

1 Tesaloniceni 2, 17: „Iar noi, fraților, fiind despărțiți de voi o bucată de vreme, cu ochii, nu cu inima, ne-am sârguit cu atât mai mult, cu mare dor, să vedem fața voastră”.

1 Tesaloniceni 3, 2: „Și am trimis pe Timotei, fratele nostru și slujitorul lui Dumnezeu și împreună-lucrător cu noi, la Evanghelia lui Hristos, ca să vă întărească și să vă îndemne în credința voastră”.

1 Tesaloniceni 3, 6-7: „Acum însă, venind Timotei de la voi la noi și dându-ne veste bună despre credința și dragostea voastră și că aveți bună amintire de noi totdeauna, dorind să ne vedeți, la fel și noi pe voi, de aceea, fraților, ne-am simțit mângâiați întru voi, prin credința voastră, în toată nevoia și strâmtorarea noastră”.

Mai bine de un an și jumătate, Sfântul Timotei a rămas alături de Apostolul Pavel și de Sila la Corint (1 Corinteni 4, 17: „Pentru aceasta am trimis la voi pe Timotei, care este fiul meu iubit și credincios în Domnul. El vă va aduce aminte căile mele cele în Hristos Iisus, cum învăț eu pretutindeni în toată Biserica”), lucrând la înființarea primei comunități creștine în această localitate. L-a însoțit pe Sfântul Pavel și în a treia călătorie misionară, conform:

Romani 16, 21: „Vă îmbrățișează Timotei, cel împreună-lucrător cu mine, și Luciu și Iason și Sosipatru, cei de un neam cu mine”.

Fapte 20, 14: „După ce s-a întâlnit cu noi la Asson, luându-l cu noi, am venit la Mitilene”.

Fapte 20, 17: „Și trimițând din Milet la Efes, a chemat la sine pe preoții Bisericii”.

Fapte 21, 19: „Slujind Domnului cu toată smerenia și cu multe lacrimi și încercări care mi s-au întâmplat prin uneltirile iudeilor”.

Fapte 27, 1: „Iar după ce s-a hotărât să plecăm pe apă în Italia, au dat în primire pe Pavel și pe alți câțiva legați unui sutaș cu numele Iuliu, din cohorta Augusta”.

Deși numele lui nu mai apare uneori în descrierea călătoriei misionare a Sfântului Apostol Pavel, el l-a însoțit pe Apostol în drumul său spre Roma, rămânându-i aproape în timpul primei sale captivități în capitala Imperiului Roman 61-63. Din Epistola către Evrei reiese clar că Timotei a fost închis la Roma alături de Pavel, iar apoi eliberat, conform Evrei 13, 23: „Să știți că fratele Timotei este slobod. Dacă vine mai degrabă, vă voi vedea împreună cu el”.

În Epistola către Filipeni, Sfântul Pavel îi aduce un elogiu pe care nu-l mai întâlnim nicăieri în epistolele sale (Filipeni 2, 20-22: „Căci nu am pe nimeni altul, la un gând cu mine și care să vă poarte grija cu adevărat, fiindcă toți caută ale lor, nu ale lui Iisus Hristos. Dar încercarea lui o cunoașteți, căci împreună cu mine a slujit Evanghelia, întocmai ca un copil lângă tatăl său”).

De asemenea, iubirea marelui Apostol al Neamurilor către ucenicul său Timotei este întâlnită, cu prisosință, în prima și în a doua epistolă, care îi sunt adresate lui Timotei, fiul cel preaiubit.

Hirotonia lui Timotei ca Episcop al Efesului a avut loc după anul 63. Apostolul Neamurilor îl îndemna pe ucenicul său iubit să poarte neîncetat grijă de Biserica lui Hristos din Efes. (va urma)