Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Opinii Repere și idei Istorisiri la două mii de ani de la nașterea Sfântului Timotei (III)

Istorisiri la două mii de ani de la nașterea Sfântului Timotei (III)

Galerie foto (3) Galerie foto (3) Repere și idei

După o veche tradiție consemnată în Sinaxarele constantinopolitane, Apostolul Timotei a suferit moarte de martir, înainte de anul 100 d. Hr., cel mai probabil în anul 97 d. Hr.

În anul 356, moaștele Sfântului Timotei au fost luate de un anume Artemie, prefect al Egiptului și reprezentant al împăratului Constans, în timpul persecuțiilor ariene împotriva catolicilor, și au fost duse, împreună cu cele ale Sfântului Andrei și cele ale Sfântului Luca, în Bazilica Apostolilor din Constantinopol.

Unele documente atestă că moaștele acestor trei sfinți au fost duse provizoriu la Milano, în Bazilica Sfinților Apostoli, dar este mult mai plauzibilă varianta altor cercetători care afirmă că moaștele Sfântului Timotei și cele ale Sfântului Andrei au fost duse la Termoli. Există două elemente determinante în această privință. Primul este prietenia dintre vene­țieni, locuitorii Ragusei (actualul oraș Dubrovnik, Croația) și locuitorii din Termoli, iar cel de-al doilea indiciu foarte important este cea de-a Patra Cruciadă (1202-1204) pentru eliberarea Locurilor Sfinte. Cruciații au cerut ajutor pe mare Republicii Venezia, iar trupele de cruciați au rămas multă vreme la Termoli.

Apoi armata a plecat, dar des­tinația finală nu a fost Locurile Sfinte, ci Constantinopolul, pentru că venețienii aveau mari interese comerciale de a cuceri piețe înspre Orient, iar Constantinopolul se afla inevitabil pe acest drum. Cru­ciații, obosiți să mai rămână în Constantinopol, au luat moaș­tele Sfinților Andrei și Timotei și, trecând prin Ragusa, au ajuns la Termoli, pe 12 aprilie 1204. Patronul acestui oraș era Sfântul Basso. În 1220 a fost începută construirea Catedralei din Termoli. După doar câțiva ani, în 1239, din cauza războiului dintre venețieni și Federico al II-lea, de teamă ca moaștele Sfântului Timotei să nu fie furate, Episcopul Ștefan le-a ascuns în cripta catedralei, unde se aflau și moaștele Sfântului Basso.

Sfintele moaște au rămas astfel ascunse timp de 700 de ani. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Termoli a fost apărată de bombardamente, iar locuitorii orașului, cu ajutorul activ al Azione Cattolica, au decis să restaureze cripta Sfântului Basso, în semn de mulțumire pentru protecția pe care le-a oferit-o. Lucrările au început în aprilie 1945. Pe 11 mai, muncitorii au simțit la un moment dat un gol în podeaua criptei. Au ridicat piatra și au găsit o piatră funerară și un relicvar din lemn. Pe piatra funerară scria: „Anul Domnului 1239: aici odihnește trupul Sfântului Timotei, ucenic al Apostolului Pavel. Acestea au fost așezate de Episcopul Ștefan din Termoli, împreună cu consiliul Catedralei”. La contactul cu aerul și lumina, răclița din lemn s-a desfăcut în bucăți și au ieșit la iveală oseminte omenești. Imediat, acestea au fost expuse spre închinare.

În anii â90 ai veacului trecut, Episcopul Ambrozie a dispus să se alcătuiască o comisie medicală care să analizeze relicvele și a convocat câțiva medici primari de la Spitalul „Sfântul Timotei” din Termoli și un vestit anatomopatolog. Cercetarea a scos la iveală că osemintele erau din epoca Sfântului Timotei, aparținând unui bărbat de aproximativ 60 de ani. Era Sfântul Timotei, asta și pentru că nici un alt oraș sau Biserică nu îi revendicaseră prezența.

Cei de la Termoli îl numesc pe Sfântul Timotei colaborator şi companion al Sfântului Apostol Pavel. Întrucât moaștele Sfântului Apostol Timotei au fost descoperite în ziua de 11 mai 1945, sărbătoarea a fost înscrisă în calendarul local, fiind organizat în fiecare an un pelerinaj în partea veche a orașului, cu participarea multor oameni care-i cinstesc cu evlavie pomenirea.

Conform unor studii ale unor istorici teologi, Apostolul Timotei s-a născut fie în anul 17 d. Hr., fie în anii următori, până în anul 20 d. Hr. De aceea, Episcopia Ortodoxă Română a Italiei a organizat la 11 mai 2017 un moment special de cinstire a Sfântului ucenic al Apostolului Neamurilor, cu Sfânta Liturghie arhierească, la care au coliturghisit episcopii Siluan al românilor ortodocși din Italia, Timotei al românilor ortodocși din Spania și Portugalia și Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, încon­jurați de preoți și diaconi, precum și cu participarea multor cre­dincioși veniți de la Roma, din ­Sicilia, din nordul Italiei, din zona Termoli și din alte locuri.

Cu acest prilej, vechea bazilică din Termoli a primit din partea Episcopului-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor o icoană de dimensiunile unei icoane împărătești, cu chipul Sfântului Apostol Timotei.

Cuvântările care au avut loc atât în ajun, cât și în ziua pomenirii Sfântului Timotei au vorbit despre dragostea lui față de Mântuitorul și față de cuvintele Evangheliei, dar și despre fidelitatea sau credincioșia cu care l-a slujit pe Sfântul Apostol Pavel, căruia i-a fost ucenic iubit și fiu adevărat în credință.

Inițiativa Preasfinţitului Siluan de a aduna sobor de ierarhi, preoți și credincioși la această sărbătoare este demnă de toată lauda, precum și cu alte ocazii la moaștele altor sfinți care se află pe pământul Italiei, sfințit de atâta sânge de martiri și bucurat de predică apostolică.

Îi sunt recunoscător lui Dumnezeu pentru această bucurie, mulțumindu-i Preasfinţitului Siluan și Excelenței sale, Episcopului Gianfranco De Luca, pentru invitație, exprimân­du-mi, de asemenea, bucuria de a fi slujit cu acest prilej împreună cu un alt episcop ocrotit de Sfântul Timotei. Nu în ultimul rând, doresc să îmi exprim bucuria că am fost prezent la hirotesia întru iconom stavrofor a părintelui Laurențiu Costache, pe care l-am întâlnit pentru prima dată în urmă cu 33 de ani, fiind colegi, pelerini, pentru scurt timp, la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț.

Ce învăţăm noi, pelerinii grăbiţi care venim din Italia sau din România la moaştele unui sfânt, aşa cum sunt şi moaştele Apostolului Timotei? În primul rând, nu trebuie să uităm faptul că el a împlinit întru totul cuvântul Mântuitorului. El a cunoscut cuvintele Evangheliei de la marele misionar şi Marele Apostol al nea­murilor, Sfântul Pavel, ducând Vestea cea Bună până la marginile pământului. Aşa le-a poruncit Mântuitorul îndată după Înviere ucenicilor: să meargă şi să propovăduiască Evanghelia la toată făptura.

Sfântul Apostol Timotei nu s-a ruşinat de lanţurile Apostolului Neamurilor, fiindu-i credincios până la final. Sunt foarte puţine cazuri de astfel de oameni credincioşi care rămân până în ceasul din urmă dedicaţi învăţătorilor lor, Evangheliei şi unei misiuni înalte, pe care noi adeseori nu o înţelegem şi nu vrem să o urmăm așa cum se cuvine.

Ne rugăm Sfântului Apostol Timotei să ne dea și nouă râvna și credincioșia sa pe care a arătat-o față de învățătorul său și față de cuvintele Evangheliei, slujindu-L pe Mântuitorul Hristos prin cuvânt, prin faptă și la final prin martiriu. (Articol realizat şi cu infor­mații traduse și adaptate din lucrarea San ­Timoteo-Collaboratore e compagno di San Paolo, Massimiliano Taroni, ed. Editrice Velar, 2016).