Iubirea a născut iubire

O temă foarte dragă Sfântului Evanghelist Luca este dreptatea. Cine este drept înaintea lui Dumnezeu? Pentru a ilustra această realitate, Evanghelistul consemnează două momente în care logica omenească este răsturnată şi aprecierile care ţin de dreptatea şi judecata convenţională sunt dovedite ca fiind false. Ce contează cu adevărat la Dumnezeu ne-au arătat doi vameşi. Unul s-a suit în sicomor şi-l chema Zaheu, şi altul, anonim, şi-a bătut pieptul cu pumnul zicând "Dumnezeule, milostiv, fii mie păcătosul". Întâlnirea Mântuitorului cu vameşul Zaheu s-a petrecut în oraşul Ierihon, pe când Domnul propovăduia Evanghelia împărăţiei şi vindeca toată neputinţa şi boala din popor. Zaheu, despre care se spune că era mai mult decât un vameş, ci un şef al vameşilor, foarte bogat, a dorit să-l vadă pe Învăţătorul Hristos, dar fiind mic de statură nu putea din cauza mulţimilor care îl împresurau pe Domnul. Fire dibace, semn că poziţia lui socială înaltă stătea şi în ambiţia unui om dezavantajat în raport cu ceilalţi prin statura sa, Zaheu nu a pregetat să se suie într-un sicomor pentru a-l vedea mai bine pe Hristos. Imaginea lui Zaheu în sicomor, care-l vede pe Domnul de la înălţime, de deasupra celorlalţi, defineşte râvna, inteligenţa, verva şi entuziasmul acestui fiu al lui Avraam. Zaheu ne arată că cel care crede nu trebuie să fie resemnat şi blazat. Zaheu era un om urât de semenii lui. Unii îl invidiau pentru avere. Alţii îl considerau păcătos, şi ştim că ambiţia oarbă face pe unii să calce peste cadavre. Fiind şeful vameşilor sau al perceptorilor de taxe, probabil strânsese avere şi din corupţie. Textul Evangheliei nu este clar în această privinţă. Ştim că Zaheu era bogat şi că ceilalţi îl considerau păcătos. Istoria ne-a dovedit de nenumărate ori că părerea mulţimii despre un om nu este întotdeauna corectă. Mântuitorul îl vede pe Zaheu în sicomor şi cere să meargă la casa acestuia: "Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân". Împărăţia lui Dumnezeu se ia şi prin străduinţa unei minţi dibace şi vii. Zaheu îl găzduieşte pe Domnul şi-l ospătează la masa sa împreună cu ucenicii lui apropiaţi. Zaheu a nesocotit părerea mulţimii când s-a suit în sicomor, gest care îl ridiculizează în faţa celorlalţi. Mântuitorul a smintit pe mulţi când a venit în casa lui. Gestul Mântuitorului venea din marea lui generozitate şi iubire faţă de un om inteligent şi râvnitor. Zaheu a înţeles foarte repede ce se petrece cu el şi a dovedit că este şi o inimă generoasă. Prezenţa Mântuitorului în casa lui l-a determinat să reverse generozitate spre semenii lui. Iar Zaheu, stând, a zis către Domnul: "Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit". În acest episod iubirea a născut iubire. Din cuvintele lui Zaheu înţelegem că nu era un om pe deplin corupt sau că nedreptăţise pe mulţi. El împarte jumătate din averea sa săracilor şi spune că dacă se dovedeşte că a nedreptăţit pe cineva va întoarce împătrit. El se supune pe sine unei judecăţi publice din partea semenilor săi, dovedind curaj şi încredere. Prin dărnicia şi sinceritatea sa Zaheu se reabilitează în faţa semenilor şi se bucură de o binecuvântare excepţională din partea Domnului Hristos, nemaiîntâlnită în alte situaţii. Şi a zis către el Iisus: "Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci şi acesta este fiu al lui Avraam".