Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Lampa sufletului şi uitarea de Dumnezeu

Lampa sufletului şi uitarea de Dumnezeu

Data: 20 Octombrie 2013

Aţi auzit vreodată de avva Orsisie? A fost unul dintre ucenicii cei mai de seamă ai cuviosului Pahomie cel Mare, întemeietorul monahismului de obşte din Egipt. De la Cuviosul Orsisie nu ni s-a păstrat din păcate decât o singură parabolă, care continuă să fie valabilă şi astăzi. Pilda lui spune aşa: „Ştim că Părintele ceresc ne-a învăţat cunoaşterea desăvârşită prin Sfintele Scripturi. Cu toată sărăcimea minţii mele cred că, dacă omul nu păstrează bine în minte cuvântul Scripturii, toate cele pe care le-a auzit, le uită şi nesocoteşte. Atunci, diavolul, care va găsi prilejul să acţioneze, va birui pe om. Ca exemplu vă pot aduce lampa cu ulei care a fost pregătită cum trebuie şi luminează. Dacă nu i se va pune ulei la timp, încet-încet va începe să se stingă, iar întunericul va creşte. Iar la un moment dat, chiar şi şoarecele se va apropia de ea, ca să-i roadă fitilul. Când fitilul nu va mai avea nici un pic de căldură, nici lumină, va trage de fitil să-l roadă. Lampa căzută jos se va sparge.“

Cam aşa se întâmplă şi cu sufletul pe care-l nesocotim. Cu cât Duhul Sfânt Se îndepărtează încet-încet de el, încât căldura lui se stinge definitiv, diavolul îi roade râvna şi îi distruge până şi trupul. Iar dacă omul are credinţă în Dumnezeu, chiar dacă-l răpeşte nesârguinţa, Dumnezeu, Care-l iubeşte, îi sădeşte frica Lui şi aducerea aminte de iad ca să-şi revină şi să nu cadă de la faţa Domnului. (Preluare şi adaptare după o pildă din Patericul egiptean)